Contemporanii săi au ajuns până la a face un pariu la Bursa din Londra referitor la genul său. Cavalerul d’Éon a refuzat să participe la pariu, spunând că oricare ar fi verdictul, ar fi dezonorant pentru imaginea sa publică.
La curtea lui Ludovic al XV-lea petrecerile și balurile mascate se țineau lanț. Nobilimea și favoriții curții regale cheltuiau în acest scop sume fabuloase și nu era ieșit din comun să ajungă cineva la sapă de lemn din cauza extravagantelor ținute necesare prezenței la curte. Astfel, când un tânăr de 21 ani, avocat la Parlamentul parizian, își face apariția la Versailles în 1749 și este remarcat de Ludovic, primul lucru pe care acest tânăr îl obține de la rege este o rentă pe care o va primi până în 1785 pentru o garderobă demnă de conții și marchizii din epocă.
Charles d’Éon va folosi renta respectivă într-un scop mai puțin ortodox decât permitea morala vremii. Devenit membru al societății Secretul Regelui, va prelua misiuni diplomatice și de spionaj importante în Rusia în 1758 și Anglia în 1760, semnând tratate importante pentru Franța, inclusiv cel care i-a permis țării sale să câștige teritorii noi în Războiul de șapte Ani. Succesul tratatelor nu i-a fost atribuit la vremea respectivă lui Charles, ci surorii sale Lia d’Éon, care a devenit prietena intimă a reginei Elizabeta a Rusiei și preferata curții britanice.
Lia d’Éon era Charles: nu au fost niciodată văzuți împreună și de fiecare dată când era nevoie de șarm și persuasiune feminină, Lia își făcea apariția și rezolva totul cu un zâmbet. După moartea lui Ludovic, Charles d’Éon a găsit din ce în ce mai greu traiul duplicitar și, îndatorat, i-a scris lui Ludovic al XVI-lea să îl elibereze de datorii și să îi permită să revină în Franța sa natală, șantajându-l că va divulga activitățile sale de spionaj.
Ludovic a fost de acord, dar a pus o condiție bizară: Charles avea să revină în Franța ca Lia. Lia d’Éon a devenit una din cele mai populare gazde de petreceri mondene, dar noi datorii și o sentință de doi ani de închisoare sunt suficienți pentru ca Lia/Charles să revină în Anglia.
La moartea sa, când deja zvonurile că ar fi de fapt bărbat se făceau din ce în ce mai des auzite, o comisie medicală l-a autopsiat și a făcut public verdictul că Lia d’Éon era bărbat. Enorma garderobă masculină și feminină a cavalerului d’Éon a fost cumpărată de Versailles, unde există și azi expoziții ocazionale care ne prezintă farmecul sofisticat al unui bărbat care a trăit aproape jumătate de secol ca una din femeile cele mai râvnite ale vremii.