E vedetă. E frumoasă, carismatică, ştie să facă show, e în topuri din toată lumea. Apoi, aflăm, ca şi în cazul Ike & Tina Turner, ca şi în cazul Chris Brown & Rihanna, că mănâncă bătaie cu ghiotura. Că lucrul ăsta se încheie adeseori la diverse secţii de urgenţă. Situaţia e jenantă în sine – dar ridicolul se înmulţeşte exponenţial, dacă e să vedem cam cum opinează lumea pe subiect.
5) Dan Negru, presarul ranchiunos
E foarte uşor, ca jurnalist, să te superi pe câte o vedetă. Fie îţi confirmă un interviu apoi îţi dă ţeapă şi te lasă în pagina / emisiunea goală, fie promite fotografii şi ţi le trimite la două zile după ce tu ai închis ediţia, fie are, pe tot parcursul interacţiunii, o atitudine de buricul-pământului care te face să ai fantasme fierbinţi cu tine ucigând vedeta în chinuri, fie îţi măcelăreşte interviul storcându-l de tot hazul şi farmecul – cert e că multe staruri din România au nişte apucături de o nesimţire crasă. Dar să profiţi de nenorocirea respectivei vedete şi să începi să povesteşti lumii cât de irelevantă e ea e o dovadă de gherţoială de nedescris. Şi în fond, să punem problema strict sub aspectul logic. Să zicem că Negru are dreptate şi că Stan e irelevantă. Aşa, şi? Merită bătută doar pentru asta? Că altminteri nu înţeleg cum a ajuns Negru la revelaţia irelevanţei lui Stan a doua zi după ce ea a mâncat bătaie.
4) Turma de bocitoare
De dimineaţă, mi s-a făcut poftă de croissant. La magazin, am stat zece minute în spatele unei grase care, de vorbă cu vânzătoarea, a căinat-o îndelung pe Stan. Apoi, am dat drumul la un radio. Mila faţă de Stan s-a revărsat din aparat şi mi-a inundat apartamentul. A trebuit să pun găleţi sub aparat. Taximetristul care asculta radio ZU mi-a mai tras o litanie cu “fătuţa aia, săraca, câtă bătaie îşi ia”. Pagina Alexandrei Stan are mii de likes noi.
Fraţilor, în clipa în care căinaţi un om care se întoarce la acelaşi animal care i-a spart faţa şi rinichiul în nenumărate rânduri, nu faceţi decât să legitimaţi violenţa domestică. O mie de pseudo-vedete înfometate de atenţie vor ieşi curând la rampă cu botul făcut terci, iar asta va reînnoi trendul “Ioane, nu mă iubeşti, că nu mă mai baţi ca-n luna de miere”. Aş înţelege compătimirea într-un singur caz: dacă ea ar decide să-i dea papucii impresarului şi s-o ia de la zero.
Una dintre cele mai hidoase atitudini pe subiect este aceea de “şi-a meritat-o, pentru că a ales un mod de a câştiga bani uşor”. Această atitudine are, din partea mea, şi premiul Ipocrizia Anului.
Pentru că majoritatea oamenilor visează să câştige bani uşor şi fără eforturi. Şi, cât timp se poate, toţi profită de ipostaze în care încasează munţi de bani, chiar dacă se prostituează intelectual (aşa cum, într-o vreme, pe scribii lui Vântu nu-i deranja câtuşi de puţin să joace după cum cânta el, sau, folosind metafora mai puţin elegantă, “s-o sugă prin batistă”). Or, când un fost sugar prin batistă ne explică faptul că Alexandra Stan merita bătută pentru prostituţie artistică, nu ne face decât să-i spunem: “Regretăm că patronul tau nu avea plăceri fizice mai kinky faţă de subordonaţi. Poate v-ar fi fost mai uşor să empatizaţi, aşa, ca între prostituate!”
2) Atitudinea lui Marcel Prodan
Simplul fapt că alegi să devii un animal violent faţă de artistul pe care-l reprezinţi, pe motiv că se poate şi stă, spune enorm de mult despre tine ca om. E ca şi cum un posesor de animale, să zicem, ar alege să-şi maltrateze animalul, pentru că biata făptură n-are de ales. E ca şi cum un părinte şi-ar chinui copilul cu bună ştiinţă şi i-ar zice “Dacă nu-ţi convine, du-te la orfelinat!”
Dar, dacă părintele, respectiv posesorul de animal, sunt implicaţi doar emoţional – stupizenia gesturilor lui Prodan e evidentă din faptul că el, de fapt, câştigă nişte sume uriaşe din afacerea Alexandra Stan. Mă întreb, dacă aţi avea o fabrică de conserve şi aceasta v-ar aduce bani cât să trăiţi decent – câţi aţi alege să-i spargeţi geamurile din trei în trei zile?
1) Atitudinea Alexandrei Stan însăşi
Nu pot înţelege pentru nimic în lume de ce tu, femeie, ai ierta un bărbat care te maltratează. Nu înţeleg nici iubirea cu orice preţ, nici carierismul cu orice preţ.
Monştri ca Marcel Prodan pot continua să existe şi să se manifeste aşa cum o fac doar pentru că există sute de tinere femei care au impresia că disponibilitatea imediată şi fără rezerve e calea corectă spre succes. Şi pentru că aceste tinere femei n-au atâta încredere în ele, încât să impună respect, atât în relaţiile intime, cât şi în cele profesionale. Fie că e problema educaţiei greşite pe care am tratat-o ieri: “Fata mea, fii docilă, fă ce-ţi spune bărbatul!”, fie a nesiguranţei – femeia preferă să stea, indiferent de cum e tratată.
ŞI ASTA E PRINCIPALA CAUZĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE.
Am spus-o, scris-o şi o repet: Nimeni nu poate da în tine, nimeni nu te poate abuza şi jigni dacă tu îi tai macaroana de la prima tentativă.
Respectă-te. Aşteaptă-te de la oamenii din jur la un comportament civilizat şi taxează orice fel de nepoliteţe. Refuză interacţiunea cu cei care nu ţin cont de asta. E unicul mod de combatere a mitocăniei masculine. După cincizeci de refuzuri de la cincizeci de femei sigure de ele, orice bărbat, oricât de prost şi de necioplit ar fi el, va începe să-şi pună problema: “Dar poate fac ceva greşit!”. Cât timp merge şi aşa, neciopliţii nu au nici un motiv real să se schimbe.
6 comentarii