Actriţa franco-română Anamaria Vartolomei, în vârstă de 22 de ani, a câștigat premiul César – cele mai prestigioase distincţii atribuite de cinematografia franceză -, la categoria „cea mai bună tânără speranţă feminină”, datorită rolului interpretat în filmul „L’événement”.
Tânăra actriță joacă rolul principal în filmul lui Audrey Diwan, o adaptare a cărții autobiografice a lui Annie Ernaux despre avortul din anii 1960.
Anamaria locuiește încă cu părinții ei, la Issy-les-Moulineaux, lângă Paris. „Pentru că ne înțelegem atât de bine”, spune ea cu un zâmbet molipsitor. Anamaria recunoaște că cercul ei de prieteni apropiați este format din actrițe din generația ei – Lyna Khoudri , Karidja Touré. „Suntem conduse mai mult de admirația reciprocă decât de un spirit de competiție”, spune ea.
Adaptare a romanului autobiografic al lui Annie Ernaux, „L’Événement” spune povestea unei studente de 21 de ani (interpretată de Anamaria Vartolomei) care se confruntă cu o sarcină nedorită şi care caută cu disperare să îi pună capăt într- o Franţă a anilor ’60, care a interzis avortul. Premiat la Festivalul de Film de la Veneția cu Leul de Aur, acest film al regizoarei franceze de origine libaneză Audrey Diwan – emoționată până la lacrimi când actrița a fost încoronată la Premiile César – dezvăluie amploarea paletei actoricești a Anamariei Vartolomei.
Actrița nu uită acest moment magic după proiecția de la Veneția unde a izbucnit în plâns, copleșită de emoția că „Anamaria a îmbinat toate așteptările mele”, mărturisește Audrey Diwan. „Are o față foarte expresivă, un joc pur, minimalist. Nu are nevoie să facă prea multe pentru că, de îndată ce intră într-o cameră, suntem impresionați de puterea prezența ei. Nu își cere scuze pentru că a fost acolo. Este foarte inteligentă, și datorită experienței sale: și-a schimbat țara, cultura. Călătoria ei personală înseamnă că are o maturitate în felul ei de a aborda lucrurile. Nu este impresionabilă.”
Anamaria Vartolomei s-a născut la Bacău, pe 9 aprilie 1999. Avea 2 ani când tatăl ei, manager într-o agenție de turism, și mama ei, asistentă, au plecat din țară în Anglia și au încredințat-o bunicilor. În cele din urmă se stabilesc la Paris unde creează o mică firmă de construcții, care le permite să se întoarcă să o caute în România. Anamaria are 6 ani și nu vorbește o boabă de franceză când ajunge în Franța, mai întâi la Paris în arondismentul 5, apoi la Issy-les-Moulineaux unde va merge la școală, fără a scăpa de comentarii rasiste sub masca umorului. precum „vine românul… ferește-te de hoți” sau „Locuiești într-o rulotă?”.
Extrem de studioasă, Anamaria se află mereu printre primiii din clasă și ia lecții de teatru în afara școlii: „Pentru a-mi încuraja pasiunea, tatăl meu a cerut sfaturi de la o actriță cu care a lucrat, Sophie-Marie Gilbert-Desvallons, care i-a sugerat să mă înscrie la castinguri de filme”, spune Anamaria. „În timpul căutării pe site-ul cineaste.org, părinții mei au dat peste reclama pentru filmul Mica prințesă. Regizorul acestuia (Eva Ionesco) căuta o tânără actriță care să joace rolul Violettei. Atunci stelele s-au aliniat”, povestește ea pentru Madame Figaro.
Avea doar 10 ani și nu avea experiență în film în timpul filmărilor, dar interpretarea ei i-a adus o nominalizare la Premiul Lumière pentru Cel mai bun debutant. Meticuloasă, încă de la Mica Prințesă, actrița a făcut totul pentru a-și dezvolta talentul actoricesc: a urmat cursul Florent, a studiat la școala de teatru Les Enfants terribles, la Paris; a început un curs de litere moderne și a îndesit filmările: „Fiecare regizor, actor și tehnician m-a învățat ceva prețios”, subliniază ea. La doar 22 de ani, ea a jucat deja în unsprezece filme, printre care L’Idéal, de Frédéric Beigbeder, și L’Échange des princesses, de Marc Dugain, în care o interpretează pe prințesa de Montpensier, senzuală, cu părul castaniu împodobit cu perle. Gilles Porte, director de imagine pentru aceste două filme, s-a îndrăgostit: „Privirea este ceea ce contează cel mai mult pentru mine într-un actor și oricine se apropie de cea a Anamariei este fascinat. Are ceva voluntar, angajat, o personalitate puternică… Acestea sunt calități imense în fața unei camere”.