Folosim expresia “auzi cum crește iarba” dar uite că cineva chiar s-a gândit să înregistreze cum… sună rubarba atunci când crește.
Mai întâi, rubarba despre care vorbim este una pusă la crescut în întuneric aproape total ceea ce o determină să crească într-un ritm mult accelerat – practic un centimetru pe zi. Asta n-o face mai puțin bună sau mai puțin sănătoasă însă transformă sunetele pe care le produce atunci când se dezvoltă în unele mult mai spectaculoase.
Metoda forțată de cultivare și creștere a rubarbei datează de la începutul anilor 1800 și continuă la fel în zilele noastre căci de ce ai schimba ceva ce chiar funcționează. Plus că există o explicație logică pentru asta. Agricultorii lasă rubarba să crească în aer liber timp de doi ani, deoarece rădăcinile colectează și stochează calorii. Apoi, plantele sunt transplantate în hale de creștere în jurul lunii noiembrie, unde continuă să crească, dar în afara sezonului și în întuneric. Rubarba care crește fără fotosinteză este mult mai bună căci nu devine dură sau fibroasă. Pe măsură ce tulpinile ies din mugurele lor inițial, ele produc un sunet distinct ca un pocnet discret și, pe măsură ce cresc, tulpinile se freacă între ele și scârțâie.
Potrivit unui articol extraordinar găsit aici despre acest proces de creștere forțată, producția de rubarbă a văzut apogeul în jurul celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când au existat sute de ferme în Triunghiul Rubarbei între Leeds, Wakefield și Bradford (denumit exact după planta) în Marea Britanie. Astăzi au mai rămas puține astfel de ferme. În Canada, în anii 1970, înainte de criza petrolieră, au existat de asemenea, mai mult de 70 de cultivatori, acum abia se mai găsesc unul sau doi.
Confundată adesea cu un fruct, rubarba este o plantă originară din Tibet, care, ulterior, a fost cultivată şi în Europa. Datorită conţinutului mare de fibre, rubarba este indicată în cazurile de indigestie. Rubarba proaspătă și crudă ajută la echilibrarea acizilor stomacali şi la reglarea digestiei. De asemenea, este tonică şi regeneratoare a celulelor hepatice, scade tensiunea arterială şi reduce colesterolul rău. De la rubarbă se consumă doar tija. Frunzele sunt toxice şi pot fi chiar fatale. Conţin oxalaţi, toxine puternice, otrăvitoare, care sunt foarte periculoase dacă sunt consumate în cantităţi mari. Mâncatul în cantităţi mari de frunze de Rheum poate cauza dificultăţi în respiraţie şi arsuri ale cavităţii bucale şi a gâtului. Din tainele de rubarbă, însă, se pot prepara tarte, gemuri, jeleuri sau plăcinte.
Rubarba a fost menționată destul de mult și în literatură – uite, de exemplu una dintre primele referiri la rubarbă în literatura engleză a fost făcută de Shakespeare, Macbeth dorind să folosească planta drept purgativ pentru a-și pune pe fugă dușmanii.
Sunetul rubarbei a fost postat pe Youtube iar comentariile (evident scrise cu umor) spun că seamănă fie cu o piesă compusă de Radiohead, fie cu un intro al trupei Pink Floyd sau, chiar cu o partidă de sex oral. În fine, important este că dacă iarba care se aude cum crește este un mit – sunetul rubarbei care crește a ajuns pe Youtube și are deja peste 160 de mii de vizualizări.