În seara în care am aterizat la Abidjan, după 6 ore de zbor cu Air France, am descoperit trei mari – pentru mine – adevăruri despre Coasta de Fildeș: este cald, este foarte cald, este îngrozitor de cald și umed. Coasta de Fildeș este, fără îndoială, un paradis natural al Africii. Cum hotelul în care am stat era situat într-o zonă rezidențială, seara orașul părea o feerie de lumină, cu șosele șerpuind de-a lungul Golfului Guineei și pe peluză orchestra cânta discret ,,Comandante Che Guevara” într-o perfectă simetrie cu atmosfera.
Ziua însă am descoperit contraste de o violență aproape dureroasă. Munți de gunoaie în putrefacție alternează cu zgârie-nori care păstrează linia arhitectonică desuetă a anilor ’60. Mai toate hotelurile și clădirile de referință au fost construite în perioada dominației franceze și au rămas așa. De altfel, franceza este limba vorbită de localnici. Ca turist în Coasta de Fildeș, te confrunți cu două probleme: mânca- rea și securitatea. Nu este indicat să mănânci decât în restaurantele marilor hoteluri, iar noaptea este preferabil să nu ieși pe străzi.
În timpul zilei însă, o plimbare cu șalupa în Golful Ebrie este impresionantă – nuferi, palmieri, crocodili la vedere, tot tacâmul exotic. În capitala administrativă a țării, Yamoussoukro, clima se schimbă perceptibil, căldura e uscată și relativ suportabilă.
Orașul are bulevarde largi, flancate de colibe și vânzători ambulanți. Se circulă aparent fără reguli, deși din loc în loc apar semne orgolioase cu „cedează trecerea”. Punctul de atracție al Capitalei este cea mai mare catedrală catolică din lume: Basilique de Notre Dame de la Paix de Yamoussoukro. Construită între 1985 și 1990, a costat 300 de milioane de dolari, are 18.000 de locuri și 158 de metri înălțime. A fost inaugurată în 1990 de către Papa Ioan Paul al II-lea.
În apropiere de Yamoussoukro, poți vizita plantațiile de cacao care se întind pe mii de hectare. Sau te poți înfunda într-o plantație de ananas, unde descoperi de fapt că ananasul proaspăt cules are cu totul alt gust, e extrem de dulce și de zemos. Dacă vrei să fii consecventă în aventură, poți încerca o vizită în nordul țării, în orașul Bouake, fost până de curând fieful rebelilor antiguvernamentali.
Între aceștia și Guvern, s-a încheiat în 2002 o pace fragilă, prin urmare, călătoria e una cu adevărat riscantă. Spre Bouake duce singura autostradă construită de francezi și ești escortat pe rând de forțele guvernamentale, mai apoi, de la un punct, de rebelii domesticiți, pentru ca în oraș să fii sub protecția trupelor ONU. Însă peisajul de savană tropicală pe care-l descoperi merită riscul.
Sfaturi:
Schimbați banii numai la marile hoteluri sau în oficiile de schimb din sediul băncilor. Francul Ivorian este singura monedă acceptată – nu poți cumpăra în Euro. Nu beți decât apă îmbuteliată din sticle perfect sigilate, și nu cumpărate de la localnici. Riscul de malarie și febră galbenă este real. De altfel, ca să intri în Coasta de Fildeș, trebuie să fii vaccinat contra acestor maladii.