Stiu ca la o prima strigare Mangalia pare ceva boring, daaaaar… Cazarma lui Nicu e cea mai buna pescarie din tara (cea mai spectaculoasa supa de midii, delicatesuri cu melci, rapane sau raci) si are niste preturi incredibil de mici.
Iar la iesirea din oras e cea mai mare herghelie din tara, 300 de cai dementiali, poneiul Mowgli si nea Nicu… Traieste la herghelie de cind s-a nascut, e cel mai tare instructor de calarie ever.
Am stat 3 zile in Mangalia, printre cai. In cel mai ploios week end din anul asta. Cu atit mai spectaculos.
Ioana Ulmeanu, vineri, MNAC
Am sfarsit saptamana trecuta cu un tur de forta prin galerii si muzee. Vineri am fost la MNAC, unde am vazut expozitia-instalatie video a Olgai Kisseleva, Double Life, care m-a impresionat foarte. Tot la MNAC era si MateriO, Inspire par nature, un proiect despre materiale inspirate de natura sau create din elemente naturale pe care cu greu le-ai fi crezut refolosibile.
I-am vazut de cite 2 ori pe fiecae, dar i-ar revedea la fiecare sosire in bucuresti. Pe Maxi jazz l-as lua de barbat, desi are 53 de ani. Sau poate tocmai de aia, ca la virsta asta arata incredibil si electrizeaza multimile.
China forbes de la Pink Martini a fost meeega senzuala… si m-am distrat tare la Ciuc Summer Fest.
Sanziana Pop, sambata si duminca, 2 Mai
Nimic spectaculos, a fost o incercare de week-end linistit, din care m-am ales cu un pic de bronz, balaceala si vreo doua zile de recuperare. Cred ca de-abia acum mi-am dat seama ca nu mai sunt la prima tinerete, cand a ma trezi la 4 dimineata pentru a pleca la mare nu reprezenta decat un nou prilej de nebunii. Azi vreau doar sa ma lasati sa dorm.
Ioana Ulmeanu, sambata, Centrul de Introspectie Vizuala
Sambata am fost la Centrul de Introspectie Vizuala, langa Universitate, unde am vazut o expozitie/instalatie de fotografie despre Revolutie, din cadrul Bienalei, care mi-a placut mult dar al carei nume l-am uitat. Iar ceva mai tarziu am vizitat Galeria de Arta Europeana a Muzeului National de Arta al Romaniei, unde, spre rusinea mea, nu mai fusesem; pentru ca am preferat intotdeauna sa vad expozitiile temporare, cu gandul ca voi avea timp destul pentru celelalte cu alte ocazii. Mi-au placut tare El Greco, Breughel, un mic Vlaminck si, desigur, un Signac.
Ioana Ulmeanu, duminica. Bucurestiul intr-o zi
Duminica am avut onoarea sa fac un tur al traseului Kiseleff, asa cum l-au gandit cei de la Bucurestiul intr-o zi, cu cel mai pasionat ghid posibil: Calin, cel care a scris si a cules mare parte a povestilor de pe traseu. Si, dupa trei ore de mers in plin soare, m-am simtit foarte castigate: aveam insolatie, o glezna sucita si capul plin de povesti frumoase.
Cristina Bazavan- super concert. Eu am fost printre norocosii care au mers si in backstage. Era liniste si o atentie care trada respectul pentru artisti. Desi ei erau foarte prietenosi. Cu o zi inainte se plimbasera prin Bucuresti pe Lipscani si se declarasera fani ai Bucurestiului. La sfirsitul concertului, toti cei din public erau mai fani Cranberries ca niciodata.
Ioana Ulmeanu– Dupa multe aventuri am ajuns la concertul Cranberries. Nu are sens, probabil, sa explic ce inseamna Cranberries pentru mine; caci la fata locului am avut senzatia ca toata lumea simtea acelasi lucru. Daca ai fost adolescent in anii 90, Cranberries este aproape tot. Primul sarut, prima dragoste, primul esec, toate insotite de vocea incredibila a lui Dolores. Care a cantat exact asa cum imi doream si cum imi aminteam, fix melodiile pe care as fi vrut mai tare sa le cante. Am avut Just my imagination, Dreams, When you’re gone, Animal Instinct, Shattered, Linger. Ce sa mai, tot ce trebuia sa fie. Si, pentru ca am plans, am cantat pana cand nu am mai avut voce si am aplaudat de ma dor inca bratele, le multumesc celor de la The Cranberries ca au trecut pe la noi.
Sanziana Pop – Un concert care mi-a mers cu adevarat la suflet. Poate singurul, daca stau sa ma gandesc mai bine. Genul acela de moment din viata care iti aduce zambetul pe buze si reuseste sa-l incremeneasca acolo. Inca mi se face pielea de gaina cand ma gandesc la oamenii din jurul meu care au fredonau aproape fiecare melodie, care tresaltau la fiecare acord sau inflexiune a vocii lui Dolores. Un spectacol perfect pe scena si in fata ei.
1 comentariu