Cristina Demetrescu nu pășește tiptil în viața clienților săi. Odată ce i-au trecut pragul, aceștia trebuie să fie pregătiți – sunt șanse mari ca-n sufletul lor să se iște o furtună. Cristina îi primește într-o cameră străjuită de măști agățate pe pereți și înviorată de un acvariu cu pești despre care mulți spun că îi liniștește. De obicei oamenii vin la ea cu probleme de sănătate, carieră sau amor. Ea îi întreabă data și ora nașterii, le face astrograma pe calculator și încearcă să-i ajute.
„Astrologul nu e ăla care spune Saturn în Capricorn înseamnă nu știu ce”, explică hotărât, cu vocea omului care știe ce zice. „E o meserie de vocație, se referă în primul rând la a ajuta omul să se înțeleagă pe sine. Eu asta fac, îi diagnostichez și le spun: vezi că poți mai mult, trebuie să faci mai mult”.
Pe lângă date, Cristina îi chestionează și despre trecut, unde caută cheia destinului lor. „Sunt oameni care-mi spun că nu le place să facă nimic. Åži îi întreb: tu gătești? «Aaa, ce-mi place să gătesc», îmi răspund. «Fac niște omlete, niște prăjituri…» Păi, măi, omule, există meserie de bucătar șef, de cofetar, există artă culinară. Poți să-ți faci serviciu de catering, să începi un business. Ce-i așa de greu să ne gândim la ce ne face plăcere?”
Când a terminat liceul în 1990, Cristina nu știa ce-i place. Tatăl ei o încuraja să dea la ce facultate vrea, numai să intre din prima. A ales contabilitatea, la ASE, pentru că era în centrul Capitalei și avea suficiente locuri – 800 – ca să fie sigură că nu rămâne pe dinafară. După ce a terminat, s-a angajat contabil la o firmă, unde, curând, au apărut nemulțumirile: i se părea că muncește prea mult și că nu e plătită suficient. Avea palpitații când urca treptele din firmă și credea că s-a îmbolnăvit. În cinci ani a schimbat trei locuri de muncă.
Pe atunci nu s-a gândit să se ducă la un psiholog, deși acum crede că probabil ar fi ajutat-o. S-a dus însă la astrolog, din curiozitate. A fost dezamăgită. În loc să-i explice de ce se afla în această situație și cum poate ieși din ea, astrologul i-a spus că-și va lua mașină, că va întâlni pe cineva – „astrologie de duzină”, după standardele ei de acum. Åži-a făcut totuși prima oară astrograma și i s-a părut interesant. A început să intre pe site-uri de astrologie de la serviciu.
Nu era străină de zodii, le descoperise în clasa a șaptea, când întreba pe toată lumea ce zodie e, să vadă dacă se confirmă lucrurile pe care le citise prin broșuri. Interpreta visele colegilor sau le dădea în cărți, chiar și în timpul orelor. În liceu jocurile au continuat. Lua o hârtie, scria pe ea „Da”, „Nu”, „Nu știu” și cu un pendul își afla răspunsurile de care avea nevoie: să-l sune sau nu pe băiatul care îi plăcea? De cele mai multe ori, deciziile se dovedeau bune. Își nota visele în agendă în fiecare zi și calcula ce-a fost într-o existență anterioară după niște hieroglife care acum îi par doar niște desene întortocheate.
În 2001, la 29 de ani, Cristina credea că soluția problemelor sale este un nou loc de muncă. S-a răzgândit când a aflat că a rămas însărcinată și a preferat să mai rabde câteva luni. Urma să primească indemnizație și să stea acasă cu copilul, unde putea să se gândească serios la ce să facă mai departe. Orice, numai să nu se întoarcă la contabilitate. Într-o zi, în aprilie 2002, s-a ridicat din pat, cu un „instinct turbat” și s-a dus să-și cumpere o carte de astrologie. Așa a început să învețe, câte puțin în fiecare zi, în timp ce își plimba fetița prin parc sau când aceasta dormea. S-a înscris și la un curs, dar i s-a părut pueril. Noaptea visa numai planete. În fiecare vineri, o urmărea pe Urania la televizor. Își nota tot ce spunea și apoi verifica în propriile hărți astrale dacă e adevărat.
La început, le-a făcut astrograme prietenilor, care erau încântați. Prin ei a fost chemată și la necunoscuți. Pentru prima ei consultație plătită, în octombrie 2002, a cerut 5 lei. Clientul a fost mulțumit și Cristina a prins curaj. În scurt timp și-a făcut firmă și site și a început să taie chitanțe. Abia anul trecut a renunțat și a angajat un contabil.
O ședință de astrologie costă acum 150 de lei și durează o oră. Cristina nu face mai mult de două ședințe dimineața, două după-masa. Lucrează „cu sufletul și mintea oamenilor” și ar fi epuizant dacă s-ar înhăma la mai multe. A primit oferte să prezinte horoscopul la televizor, dar a refuzat. Preferă să fie aproape de oameni și crede că menirea ei e să îi ajute, chiar dacă asta înseamnă că uneori e nevoită să-i spună unui bărbat să uite de fosta soție, pentru că l-a luat doar ca să-i facă în ciudă altuia.
Deși și-a trecut în CV faptul că e Săgetător, cu ascendent în Rac și luna în Scorpion, ezită să spună ora la care s-a născut, de teamă să nu-i vadă și alții astrograma. Nu și-o consultă decât rareori, când e în dificultate. Nici nu prea mai are nevoie de când a domesticit furtuna din sufletul ei.
1 comentariu