Noul film al lui Guy Ritchie readuce în primplan o fabulă arabă, urmând lunga tradiție a Hollywoodului de a folosi rețete pline de stereotipuri problematice.
Un nou film Aladdin înseamnă pentru mulți critici doar încă o întoarcere la problemele Hollywood-ului în percepția lumii arabe, care în acest caz este iată prezentarea unui basm despre o familie într-o regiune care a fost bombardată și distrusă de SUA în ultimii ani. Și atunci s-a ajuns la un Aladdin neveridic, într-o lume cu totul nouă: o “Arabie” fantezie, cu cât mai puține referiri posibile sau desprinse din realitate la islam sau arabi.
Toate acestea au conlucrat de minune la Aladdin cel original, animația Disney din 1992, cu o distribuție de voci ale actorilor albi și așezată în orașul fictiv Agrabah. Tot atunci a apărut și hitul filmului care conținea un anumit tip de rasism – cum ar fi versurile cântecului “În cazul în care vă vor tăia urechea dacă nu le place fața / Este barbar, dar hei, este acasă”. Între timp cântecul a dispărut dar acum aproape 30 de ani era foarte la modă.
De această dată, Disney știe că trebuie să fie mai atent. Noul Aladdin, regizat de Guy Ritchie, pretinde a fi “una dintre cele mai incluzive animații lansate pe ecran”. Rolul principal este jucat de Mena Massoud egipteano-canadiană; Jasmine este interpretată de actrița britanică Naomi Scott, care are descendență indiană; și Will Smith este duhul albastru din Valea Uncanny.
Disney are această plăcere de a transforma personjaele arabe complet prin distribuția unor actori albi – amintiți-vă pe Jake Gyllenhaal în Prințul Persiei, Liam Neeson ca adversarul lui Batman în rolul lui Ra al Ghul, Geoffrey Rush și Gerard Butler ca zei ai Egiptului, sau Christian Bale ca Moise. De fapt, dacă vorbim despre etniile din Orientul Mijlociu, vezi aproape orice film biblic.
Dar nu este doar despre distribuție, acum mai intervene și problema locației; iar Disney a găsit o soluție de compromis și în acest domeniu. Exact ca în Mickey Mouse în Arabia, o animație din 1932, în care localnicii sunt de fapt niște caricaturi de personaje, toate la fel, cu piele neagră, buze strălucitoare, ochi mari.
Aceste povești în ținuturi orientale iau o multitudine de culturi “estice” diverse și le transformă în ceva omogen: cămile, turbane, săbii, nisip, “mister și încântare”; fără musulmani, nu cumva să apară musulmani. Noul decor al lui Aladdin în genul Bollywood-întâlnește-Orientul Mijlociu arată ca o zonă de joacă tematică a Disneyland-ului. Încă un parc de joacă pentru copiii cu părinți care-și permit exotismele. Culmea este că într-un sondaj din 2015, 30% din alegătorii republicani au susținut bombardarea americană de la Agrabah deși orașul este unul fictiv. (preluarea de aici)
Între timp însă scandalurile cu Will Smith albastru s-au mai potolit. Lumea nu prea a fost convinsă de imaginile în care Smith nu este albastru – o diferență majoră față de animația clasică din 1992. Smith a explicat pe Instagram că fotografiile îl arată pe duh într-o formă umană și că, de fapt, el va apărea albastru în alte părți ale filmului. Dar utilizatorii rețelelor de socializare a au avut și alte critici la adresa remake-ului care este regizat de Guy Ritchie.
Ca și predecesorul său, Aladdin se inspiră din “Aladdin și lampa fermecată”, o poveste din “O mie și una de nopți” și va avea lansarea în România pe data de 24 mai, adică vineri.
2 comentarii