Nu sunt genul sportiv, să ne înțelegem. În schimb sunt conștientă că la vârsta mea fără puțină mișcare sunt condamnată la multe kilograme în plus.
Așa că am ales să practic singurul sport “de echipă” care ma stimulează: înotul. Înot bine, mult, am rezistență, știu să respir, dupa 20 de lungimi de bazin deja simt cum mi se ia o greutate de pe ceafă și mă lansez într-o croazieră fantastică în care sunt doar eu, gândurile mele și respirația ritmată.
Înot de două ori pe săptămână într-un club binecunoscut din București. Mă duc ieri la club plină de entuziasm și aflu că bazinul este închis pentru reamenajare timp de două săptămâni.
Nu-i nimic, îmi zic, să fac totuși ceva dacă tot am ajuns aici. Așadar mă duc la panoul unde e trecut programul și văd că de la ora 19,00 e Power Pump. Mi se pare că sună bine, durează o oră, îmi imaginez că e ceva gen aerobic.
Cu aerobic mă descurc. Dupa Power Pump urmează jumătate de oră de Bootie Express. Åži asta sună bine. Mă înscriu la ambele sesiuni și mă duc spre vestiare. Mă echipez sârguincios și mă pregătesc pentru o oră jumătate de țopaială și dans. Ajung în sală și nu știu dacă să râd sau să plâng.
Se pare că Power Pump necesită niște pregătiri minuțioase înainte. Fiecare persoană are în fata o copăiță ( i se spune stepper), o bară cu greutăți și gantere. Întreb o domnișoară care părea ca e mai familiară cu locul: știi, sunt pentru prima dată aici, poți să-mi spui ce trebuie să fac? Fata, amabilă, îmi explică că am nevoie de stepper, bara cu greutăți și gantere fiindcă o să lucrăm toate grupele de mușchi.
Buuun, mă duc să îmi iau ce-mi trebuie. Fiindcă, evident, am ajuns printre ultimii mi-au rămas numai greutățile mari. Iau așadar o bară pe care pun câte 2,5 kg și două gantere de 3 kg. Eu în viața mea nu am ridicat o sticlă de 2 litri, vă jur! nu știam cum o să reușesc să mă descurc cu toate astea.
Îmi iau stepper-ul cu o singură treaptă. Fata vine și îmi zice să îmi pun cel puțin două ca să pot să fac abdomenele corect. ABDOMENE?!?! Ok, mă conformez. Încerc să-mi găsesc loc mai în spate, nu reușesc și evident ajung în primul rând.
În jurul meu numai oglinzi. Minunat… Începe ora. Vine o fetiță mică și numai fibră pe nume Diana care ne anunță voioasă ca o veveriță că azi e ultima ei zi aici și că o sa scoată untul din noi. Stăteam în primul rând și mă vedeam în oglindă cum mă autotorturez.
Nu puteam să dezertez fără să mă remarce toata lumea. Simțeam zeci de perechi de ochi înfipte în ceafa mea. Asta e! Am trecut prin chestii mult mai grele. Un travaliu, spre exemplu, și am reușit.
Urmează o oră de tras de fiare în cel mai barbar și mai dramatic mod cu putință. O oră în care am împins, tras, smuls de bară și de gantere în toate pozițiile imaginabile: în picioare cu genunchii îndoiți, într-un picior, aplecări cu bara, bara deasupra capului, pe spate și împins la bară, în genunchi și tragi de gantere, îmi tremurau genunchii ca niște macaroane, nu îmi mai simțeam brațele, iar când am simțit că îmi explodează sânii am scos greutățile și am continuat coșmarul cu bara goală până când s-a terminat ora apoteotic, vreo 80 de abdomene în diferite și perverse poziții.
La final am crezut că am scăpat din iad. Mi-am băgat picoarele în el de Bootie Express și m-am dus să fac o saună. Îmi simțeam mușchii umflați ca niște pachețele, iar de transpirat nici măcar nu transpirasem o picătură. Pâna pe 8 februarie când se redeschide bazinul mai am timp să experimentez și alte programe.
Joi mă duc la Dance Aerobic. Există și Yogillates, o combinație de yoga cu pillates, dar asta sigur nu e pentru mine. Nici când aveam 6 ani nu puteam să fac roata și șpagatul. La 34 cred că cer prea mult.
1 comentariu