Regula nr. 1: În general, e bine să ai grijă de partea spirituală a vieții tale
Reinterpretarea: Pentru că o viață perfectă începe cu o inimă împăcată, m-am oprit la biserică. După îndelungi argumentări mentale, m-am decis că o biserică protestantă este alegerea cea mai bună. Sigur că am fost subiectiv (preoții ortodocși au ochelari de soare și mașini scumpe, plus că Papa Benedict XVI nu e chiar cel mai simpatic), dar asta nu înseamnă că am încălcat vreo regulă. Sau am încălcat?! La biserică nu am reușit să scap de o întrebare obsedantă: oare scientologii au icoane? Acest gând m-a bântuit mereu, apoi mi-am amintit că Tom Cruise nu îmi este cu mult mai simpatic decât Papa. Însă să fii religios și să rămâi concentrat la toată slujba e greu când ești îmbrăcat ca bunicul meu.
Regula nr. 2: Un om sănătos are nevoie de cel puțin 30 de minute de mișcare pe zi.
Reinterpretarea: Eu cred că daca ești cu adevărat motivat, poți să optezi pentru jogging despre care se spune că întărește sistemul cardio-respirator și neuromuscular. Plus că dacă alergi o dată pe săptămână, inima ta va funcționa mai bine (chiar mi-am făcut lecțiile). Doar spunându-mi asta în minte am reușit să ies din casă la ora 7 a.m., echipat corespunzător, pregătit pentru cele 30 de minute de sport. Nu știu dacă inima mi-a bătut mai bine, știu doar că a bătut mai repede, iar în momentul în care am realizat că au trecut cele 30 de minute eram atât de departe de casă încât a trebuit să iau metroul înapoi, fără să înjur durerea, păstrând pe față un zâmbet agreabil de om fericit pentru că nu este elegant să îi împovărezi pe ceilalți cu problemele tale.
Regula nr. 3: Cât mai puține E-uri și cât mai multă mâncare bio.
Reinterpretarea: După jogging, mai că ți se face foame, numai că nu ai voie să te oprești la un fast food, ci trebuie să mănânci sănătos. Cum nu există un magazin cu mâncare biologică, ci doar câteva rafturi prin unele supermarketuri, m-am hotărât să fac o excursie pentru a găsi cel mai bio-aprovizionat magazin. Nu l-am găsit și am ajuns la piață, unde, de frică să nu mănânc ceva ce nu ar trebui, am preferat să nu mai mănânc nimic, am băut, în schimb, cei doi, proverbiali, dar ineficienți, litri de apă.
Regula nr. 4: Fii ospitalier și săritor (un fel de ajută-ți aproapele).
Reinterpretarea: Sănătatea mintală oare face parte dintr-un trai ideal? Mereu m-am gåndit că toți oamenii care par fericiți și perfecți au un mare secret sau vreo rudă nebună închisă în pod. Trăind mulți ani fără a-mi cunoaște vecinii de palier, acum, după o scurtă socializare în drum spre ghenă, mă tem de alte motive pentru care cineva va apărea la ușă dornică de o conversație cu mine, ca și când asta ar fi un lucru firesc.
Regula nr. 5: Reciclează.
Reinterpretarea: Am declarat punga de plastic principalul inamic, cumpărăturile au fost făcute în pungi de pânză, iar reacția vânzătoarelor la clasicul meu „nu am nevoie de pungă, mulțumesc” a rămas de nedescris. Mica mea nelămurire în ce privește pungile de pânză este legată de dimensiunea bizară a mânerelor care sunt prea lungi pentru a fi purtate în mână și greu de purtat pe umăr. Rog pe cineva să se ocupe de această chestiune pentru că eu încerc să rămån zen și să nu mă las pradă acestor probleme lumești.
Regula nr. 6: Modestie în vestimentație la locul de muncă.
Reinterpretare: Regula asta sună precum spunea Zina Dumitrescu la Casa de modă Venus în ’82 când cusătoresele au venit cu mărgele. Lucrând într-un mediu destul de liberal, problema hainelor este rar pusă, mai puțin atunci când cineva este îmbrăcat foarte frumos și trebuie lăudat. Așa eram eu în sacou beige cu cămașă albastră în dungi ca la prima comuniune la 14 ani. Fără sare și piper, fără a ieși din mulțime pentru că și modestia este o virtute. Colegele mele sunt probabil încă în stare de șoc.
Regula nr. 7: Un om zâmbitor este un om plăcut pentru ceilalți.
Reinterpretarea: Cred că la muncă este cel mai greu să rămâi zâmbitor. Mai întâi e drumul până acolo. Cu taxiul, în mașină sau cu autobuzul – oricum ai lua-o, durează mult și te scapă de orice strop de înțelegere. Până la birou pierzi deja cel puțin o oră, iar acolo distracția abia începe. Cum să zâmbești când ai pierdut o jumătate de zi în trafic, ai transpirat urcând scările și tot ce îți dorești este să te întinzi pe jos și să dormi pentru că ai alergat încă de dimineață și ai vrea să te întorci acasă, dar e prea departe?
Concluzii
Perfect nu înseamnă mereu și bun! Obsesia pentru perfecțiune poate avea cauze în copilărie, zic psihologii. Eu cred că dorința de perfecțiune vine în primul rând pentru acceptare socială, imediat după, pentru a ieși în evidență și a servi drept exemplu, iar abia apoi din cauza unor sentimente înălțătoare legate de salvarea planetei sau a balenelor. Cred că ceea ce se numește regulă trebuie redefinit constant pentru a rămâne mereu în actualitate și pentru a nu izbucni în lacrimi atunci când ți-ai uitat acasă plasa de pânză și ești la casă într-un supermarket sau ți-ai luat pantofi de piele.
Stil: Cătălin Eanache