La 35 de ani, Angela Crețu e gata să pornească în ceea ce ea numește „aventura vieții mele”. Fosta șefă Avon pe România și Europa de Sud-Est a fost promovată în iunie vicepreședinte în cadrul companiei-mamă, la New York, după 11 ani petrecuți în firmă. Când a aflat vestea era însărcinată în luna a șaptea cu primul copil. Americanii o vor așa de tare încât sunt dispuși s-o aștepte până anul viitor, timp în care vor colabora pe Internet sau vor veni ei în România.
Dincolo de mândria de a ajunge la nivelul la care se stabilește strategia pentru mai mult de o sută de țări, un nivel la care e responsabilă de cifra de afaceri de 10 miliarde de dolari a companiei, Angela vorbește despre carieră nu în termeni de muncă și efort, ci de șansă și pasiune. „Totul a venit natural, n-am cerut niciodată următorul rol”, povestește acum, insistând pe faptul că datorează totul echipei pe care a format-o. Privește noua poziție cu entuziasmul cu care le-a privit pe toate celelalte șapte pe care le-a avut în companie până acum. În urmă cu opt ani era singura femeie prezentă la întâlnirile regionale cu liderii firmei, toți bărbați de peste 50 de ani. Astăzi se bucură să vadă din ce în ce mai multe femei la astfel de adunări și crede că explicația este că tot mai multe au prins curaj.
Dacă în urmă cu 20 de ani cele mai multe românce considerau că rolul lor e să muncească în gospodărie, după Revoluție lucrurile au început să se schimbe. „Deși societatea noastră este încă una tradițională – mentalitatea bărbatului român e încă aceea că femeia trebuie să stea la cratiță, femeia a început să devină din ce în ce mai activă pe piața forței de muncă”, spune sociologul Gabriela Motoi. Datele Institutului Național de Statistică arată că, de cel puțin zece ani, rata șomajului la femei este mai mică și a cunoscut variații mai puține. În plus a crescut și numărul de femei în domenii care înainte erau predilecte bărbaților (tehnic, inginerie, construcții) și multe au renunțat la ideea de a îmbătrâni în același loc de muncă.
Discriminare există în continuare, spune Maria Moța, președintele Agenției Naționale pentru Egalitate de Åžanse, care vorbește de o diferență salarială de 12 la sută între femei și bărbați: „Pentru același post, aceeași muncă, același program, aceeași pregătire, o femeie primește un salariu mai mic decât un bărbat. Am întâlnit plângeri din partea femeilor care lucrează în domeniul bancar, de exemplu”. Totuși, potrivit unui eurobarometru din februarie, româncele se simt discriminate mai degrabă în societate: doar 39 la sută spun că li s-a întâmplat la job, față de 78 la sută în Cehia sau 76 la sută în Marea Britanie.
Faptul că acum se vorbește despre egalitatea de șanse e doar una dintre schimbările ultimilor 20 de ani. Femeile se căsătoresc și fac copii mai târziu, ceea ce înseamnă că la 30 de ani se pot concentra pe carieră, plus că de șase ani încoace legea interzice concedierea femeilor pe motiv că au rămas însărcinate. (Crețu spune că și-ar fi dorit un copil mai devreme și nu sfătuiește femeile să amâne momentul, pentru că după 30 de ani le va fi din ce în ce mai greu să se rupă de job.)
Tot mai multe românce își înființează propriile afaceri sau se încumetă să intre în politică și administrație: avem trei femei ministru, procentul de românce în Parlamentul European a crescut, și sunt 114 femei primar – ce-i drept, doar la nivel de comune. Ce ar mai trebui făcut, spune Oana Băluță, președintele Centrului de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen FILIA, e ca statul să încurajeze angajatorii să înființeze creșe și grădinițe și să ofere programe de reinserție profesională pentru femeile care își iau concediul de maternitate de doi ani.
Efectele crizei economice pe piața muncii sunt încă greu de anticipat. Cel mai recent eurobarometru arată că 9 la sută dintre români și-au pierdut jobul din cauza recesiunii. Sociologii spun că riscul e ca din cauza numărului limitat de locuri de muncă, femeile să ajungă mai greu la posturi considerate mai la îndemână unui bărbat. Multe se adaptează însă după ce au fost date afară. Dacă sunt la început de drum, optează pentru internshipuri și învață calificări noi pentru a fi competitive. Dacă au deja experiență își deschid propriile afaceri.
În aprilie, Andreea Preda, 27 de ani, director de marketing la cel mai mare centru comercial din Pitești, a fost anunțată că firma nu mai are nevoie de serviciile ei. „A fost scurt și la obiect, nu te mai putem plăti, renunțăm la acest departament”, spune ea. După două săptămâni în care a stat acasă, a avut insomnii și s-a speriat citind vești negre despre criză, Andreea s-a hotărât să-și înființeze propria agenție de publicitate. S-a gândit că asta știe să facă ea cel mai bine, așa că trebuie să funcționeze. Profitând de faptul că în șapte ani de muncă s-a făcut cunoscută pe piața media din Pitești, într-o lună și jumătate de la înființarea firmei a câștigat, din câte spune, patru salarii.
E la început de drum, dar nu regretă deloc plecarea de la fostul loc de muncă: „A fost un șut în fund, care de fapt a însemnat un mare pas înainte”. La fel ca Angela Crețu, Andreea pornește curajoasă în aventura vieții ei.