Spectrul emotiilor umane nu este in nuante de roz. Presupun ca fiecare este constient de acest lucru, deoarece cred ca fiecare a experimentat macar o data, in adancul sau, o senzatie negativa, care s-a strecurat acolo involuntar sau nu. Intrebarea este: cine invinge, partea luminoasa din noi sau emotiile negre?
Cu ce ne nastem noi si ce se naste in noi?
Inca de la bun inceput ar fi bine sa constientizam ca exista emotii instrinseci (cele cu care venim pe lume, provenite din instinctul de autoconservare) si emotii extrinseci (cele pe care le dobandim abia cand luam contact cu societatea).
In primul caz, asa-zisa lupta dintre noi si aceste simtaminte va fi dusa la bun sfarsit doar daca parintii – in prima instanta – vor putea sa ni le dozeze corespunzator. Ce inseamna asta? Inseamna ca e mult mai dificil sa te confrunti cu un egoism puternic, alimentat in buna masura de parinti, care nu au stiut cum sa isi arate dragostea, decat cu o doza… obisnuita de egoism.
In cea de-a doua situatie, emotiile vor fi mai diversificate, fiindca ele vor aparea pe masura ce vom trai alte si alte experiente, vom cunoaste mai multe tipologii de oameni, vom desfasura felurite activitati. Aici poate fi vorba de dezamagire, invidie, repulsie etc., deci, de obicei, de sentimente care apar in urma interactiunii cu ceilalti. Despre acestea vom discuta in cele ce urmeaza.
Taiem raul de la radacina…
Ca sa putem sa le venim de hac sentimentelor nu tocmai frumoase care ne incearca, trebuie sa identificam, mai intai, cauza lor. Ce le-a declansat? De cand am inceput sa nutrim acel simtamant pentru acea persoana? De unde a inceput totul?
In multe cazuri, poate ca stim deja raspunsurile la aceste intrebari si, totusi, cunoasterea lor nu ne ajuta cu nimic. Sau aparent nu ne ajuta cu nimic.
Se cere inteles faptul ca nu e suficient doar sa identificam cauza emotiilor noastre negative. Dupa ce am stabilit-o, trebuie sa o analizam si sa o privim cu un ochi critic, cumva din exterior. Ar fi excelent sa ne dedublam fiinta si sa cercetam situatia in care suntem fara subiectivitate, ca si cum nu ar fi vorba de noi.
Sa presupunem ca am fi invidiosi pe X, pentru ca are o situatie financiara mai buna decat a noastra. Daca ne-am detasa un pic si am pleca din miezul problemei, pentru a o solutiona din exterior, am realiza ca atitudinea noastra este puerila si ca nu dovedim maturitate atunci cand nutrim acest sentiment pentru X. In loc sa ne aratam invidia, poate ar fi bine sa incercam sa invatam de la X, sa il rugam sa ne sfatuiasca, pentru a putea sa ajungem si noi candva la nivelul sau material.
Asa, trecem la urmatorul pas…
Sah mat!
Vedeti voi, pentru orice emotie negativa exista una pozitiva. Este precum o tabla de sah: langa o patratica neagra e una alba si tot asa. Altfel, nu ar exista niciun echilibru in vietile noastre.
Daca am observat ca ne incearca o senzatie de nedorit – adica suntem intr-un patrat negru –, e recomandabil sa ne schimbam atitudinea in cea opusa, daca e posibil – adica sa trecem intr-un patrat alb.
De pilda, daca ne e frica de a vorbi in public, hai sa ne oferim noua insine cat mai multe ocazii de a o face. Treptat, frica va fi inlocuita de curaj, fiindca daca ne punem de cat mai multe ori in situatia respectiva, se subintelege ca ne si facem curaj sa o depasim. In felul acesta, se poate spune ca i-am dat sah mat emotiei negative din patratica alba.
Se spune ca ceea ce constientizezi poti controla. Cunoasterea de sine e una dintre cele mai dificile chestiuni, insa este cheia in lupta noastra cu multe emotii, adesea negative.