Înainte de orice sfat, povestire, pildă sau concluzie, vreau să mai discutăm despre porcul lui Agathe și al soțului ei. Mi se par fascinante următoarele lucruri: face pipi într-o tăviță de pisici, nu vrea să meargă la culcare atunci când sunt musafiri și trebuie tot timpul să aibă o activitate pentru că altfel începe să roadă ce găsește prin casă.
Doarme după fiecare plimbare și nu poate ațipi fără păturica de care s-a atașat. În plus, acest porc este fetiță, o cheamă Molvin și este slabă și adorabilă! Sunt atât de entuziasmată de aceste lucruri încât nu știu, zău, cum voi putea continua să trăiesc fără un porc (mă refer la animal) în casă!
Dar entuziasmul nu mă oprește să remarc o problemă: dacă în cazul lui Agathe și al soțului ei totul a mers ca pe roate și amândoi și-au dorit-o pe Molvin, ce se întâmplă în cazul altor cupluri în care dorințele celor doi nu coincid, în care unul este îndrăgostit de buldogi și celălalt de pisici de angora, în care unul este enervat de rozătoare și celălalt are patru familii de hamsteri? De ce ne subțiem vocea când vorbim cu un pisoi?
Stăpânii de animale sunt o sectă. Vorbesc în principal despre grăunțe, boabe, hrană umedă, picurători și dacă este sau nu voie să îi dea „și lui“ să guste un pic de ciocolată sau un pic de brânzică sau măcar un pic de cozonăcel pentru că deh, e sărbătoare și trebuie să simtă „și el“. Mi-e teamă că psihologii nu au o explicație foarte clară care să lămurească pornirea oamenilor de a îngriji animăluțe. Aveam un vecin care spărgea toate mingile copiilor din cartier, dar care punea pâine înmuiată în lapte în capace de borcan tuturor pisicuțelor din cartier.
Åžtiu că prima explicație este că animalele ne iubesc necondiționat și că primim afecțiune de la ele indiferent de cum suntem și de cum arătăm dar, sinceră să fiu, această explicație mi se pare cam facilă. Lămurește doar o parte a problemei. În rest, cred că este vorba de instinctul nostru de a proteja ființe mai mici și mai drăgălașe decât noi sau, pur și simplu, de faptul că animalele sunt mortal de drăguțe. Åži probabil de încă ceva care are legătură directă cu misterul vieții.
Oricum, studiile au arătat că stăpânii de animale sunt mai relaxați, trăiesc mai mult și scapă mai ușor de stres decât cei care nu au animale. Simplul gest de a mângâia un câine ne scade tensiunea arterială și dacă privim un acvariu cu pești ne calmăm și ni se relaxează mușchii. De asemenea, pentru persoanele în vârstă este vital să nu fie singure și să aibă o preocupare zilnică și un suflet în preajmă.
Ar fi bine totuși să se rezume la un suflet, hai, două-trei, nu ca o fostă vecină de-a mea foarte în vârstă, stăpână a 20 de suflete care făceau pipi pe scară și mieunau de la șapte dimineața. În concluzie, nu știm exact de ce ne subțiem vocea când vorbim cu un pisoi. Dar, pentru a reveni la problema inițială, ce ne facem atunci când în viața noastră există cineva care nu prea e încântat de o relație în doi plus un motan? Sau în doi plus 50 de pești?
El detestă animalele
Gravitate: maximă
Este o situație fără ieșire. Oamenii care nu fac diferența între rinoceri și hipopotami și care nu simt nevoia să protejeze pe cineva mic, alb și pufos nu sunt de încredere pentru un viitor comun. Când un cuplu se ocupă de un animal, face un exercițiu pentru momentul în care va avea un copil, or eu nu pot crede că cineva care nu suportă animalele este capabil de suficientă duioșie, înțelegere și pentru a fi un părinte bun. Am dubii chiar și despre sănătatea mentală a cuiva care spune răspicat că detestă animalele. Așa că îi ștergem numărul din agendă.
Îi plac animalele, dar nu câinii
Gravitate: crescută
Nu prea e de bun augur. Putem să înțelegem atunci când cuiva nu îi plac păianjenii sau iguanele. Dar când cineva strâmbă din nas la vreunul dintre animalele obișnuite, mamifere și pufoase, este ceva neclar la mijloc. Ce ne rămâne nouă de făcut este să luptăm permanent și să promovăm animalul pe care el îl detestă. Să îi explicăm că nu sunt toate animalele la fel și că dacă în trecut l-a mușcat un câine nu înseamnă că toți câinii sunt agresivi sau răutăcioși. Chiar, oare a apărut Lassie pe DVD?
Îi plac animalele, dar e gelos pe câinele tău
Gravitate: e o.k.
Înseamnă că ia în serios și relația lui cu tine, și relația ta cu animalul tău. Trebuie doar să-i explici că investești mai mult în salteluțe, mingii de plastic și hrană specială decât în cadouri pentru el și vacanțe în comun, pentru simplul fapt că animalul este neajutorat și nu te are decât pe tine. Nu trebuie să afle că și animalul tău este gelos pe el și că intenționat a făcut pipi în pantofii lui ultima oară pentru că atunci chiar încep pro-blemele.
Îi plac animalele, „dar afară“
Gravitate: medie
Nu trebuie să faci niciun compromis în această situație. Dacă lui îi plac animalele, „dar afară“, ție îți plac animalele, „înăuntru și punct“. Dacă dorința lui vine din comoditate și spirit practic, atunci faceți un program riguros de curățenie în care tu să te implici mai mult în cazul în care animalul este al tău. Iar dacă hotărâți împreună că e momentul să faceți o vizită la petshop, bazează-te pe farmecele animăluțului care, în scurt timp, va deveni protejatul partenerului tău. Înăuntru. Mereu se întâmplă așa.
Animalele lui nu se înțeleg cu animalele tale
Gravitate: hmm
Din nefericire în viața reală nu este ca în „101 dalmațieni“ unde stăpânii se adoră, Pongo și Perdita la fel, și toți patru fac rost de 99 de pui cu buline. Hugo și Sile, motanii unor prieteni, se detestă. Au transformat apartamentul în care stau într-un fel de Fâșia Gaza. Uitați imaginea ideală cu două pisicuțe care se joacă mulțumite cu un ghem de lână pentru că Hugo și Sile sunt doi motani agresivi care se scuipă din prag și se înfoaie unul la altul de fiecare dată când se zăresc, pe graniță. Dar, dincolo de atmosfera constant agresivă, motanilor le merge bine. Åži stăpânilor la fel. Mă rog, e un caz fericit. Dacă unul dintre motani ar fi fost un porcușor de Guineea pesemne că ar fi trebuit să fie dat spre adopție. Dar nu vreau să vorbim despre lucruri triste.
Îi plac prea mult animalele și nu are timp de tine
Gravitate: se rezolvă
Se rezolvă cu răbdare și multă toleranță. Să nu te aștepți niciodată să fiți doar voi în casă. Am cunoscut un cuplu care s-a despărțit din acest motiv. Ea era zoolog, el era informatician. Ea salva șoricei de la teste și avea vreo 20 într-o cușcă pe birou. El a venit într-o zi acasă și a găsit un terarium într-o zecime din sufragerie și în terarium un varan (o șopârla mare, mare). Ea își petrecea două ore cu el și o oră cu varanul. Au divorțat. Dar sunt convinsă că unul dintre ei nu a știut să pună problema și că ar fi fost mai simplu să se mute într-un apartament mai mare.
E cel mai minunat om, dar suferă de alergii
E clar: antihistaminicele pe noptieră și pisica departe de dormitor. Alergiile nu sunt atât de aprige dacă nu ai contact cu animalul respectiv și dacă se face foarte des curățenie. Dar, atenție, la falsele alergii care, de fapt, ascund comoditate: „nu pot să schimb nisipul pisicii pentru că am alergie“.
Nu accepta niciodată să…
Renunți la un animal pentru că așa îți cere partenerul tău. Poate că ți se pare un sacrificiu minor să renunți la un hamster pentru o relație, dar hamsterul poate deveni în viitor o carieră, o casă, un copil sau orice alt compromis major. Așa că ia-l pe nu în brațe, sigur o să apară cineva mai înțelegător și mai tolerant care nu-ți va cere să faci sacrificii. Åži dacă nu, îl ai totuși pe Hamsterică.
Facem sex când animalele se uită la TV
Nu râdeți, pentru că viața sexuală a unor stăpâni de animale chiar poate avea de suferit. Câinii încep să latre și pisicile se uită ciudat la stăpânii lor agitați. Cum să faci sex în asemenea condiții? O stăpână de pisică îmi povestește:
„M-am trezit cu Pufa care deschisese ochii și se uita atentă la noi, de pe tăblia patului, și parcă ne întreba «Ce faceți acolo? Mai durează mult?». Partida noastră de sex s-a transformat într-un hohot de râs. A nu știu câta oară.“ „E foarte complicat cu Rossy. Dacă noi doi mergem în dormitor, vine și el și se bagă în pat. Așa că trebuie să-i distragem atenția și să-l lăsăm singur în sufragerie, dar asta nu se întâmplă decât dacă îi aducem o jucărie nouă pe care se ambiționează să o distrugă pe loc și îl ține ocupat vreo oră. Dacă suntem și noi și el în dormitor, așteptăm să adoarmă. Dar de cele mai multe ori adormim și noi și el.“ Rossy e un cocker de obicei simpatic.