Vreau sa ating aici un subiect destul de delicat: frica. Ii zic delicat pentru ca, desi fiecare dintre noi am experimentat-o la un moment dat intr-o masura mai mica sau mai mare, nu ne este intotdeauna confortabil sa vorbim despre asta.
De ce nu acceptam ca ne este frica? De cele mai multe ori din orgoliu, din refuzul de a recunoaste ca exista ceva ce ne depaseste. Insa frica este la fel de normala ca si motivul care o declanseaza si pe care il vom numi generic pericol. Prin urmare este firesc sa-ti fie frica de foc atunci cand te afli in preajma lui, de un animal neprietenos care te ameninta sau chiar de agentul de circulatie cand stii ca ai incalcat regulile.
Numai ca in toate aceste exemple pericolul exista, ameninta si drept urmare declanseaza frica. Intr-o alta zi vom discuta despre situatiile in care pericolul este doar o inchipuire a noastra, el neexistand de fapt dar provocandu-ne totusi teama. Pentru ca sunt, si fara indoiala sunt numeroase aceste cazuri.
Dar sa ramanem pentru moment la situatia in care un pericol real ne provoaca frica. Nu este usor de facut ceea ce spun eu, dar cel mai bine este sa infruntam acea teama. Nu putem trece peste frica de a calatori cu avionul atata timp cat nu o facem. Poate parea lipsit de sensibilitate ce zic eu, dar in situatii de genul acesta trebuie sa fim transanti. Ceva de genul "ori, ori". Mai ales daca nu aveam de-a face cu cazuri experimentate pentru prima oara de omenire. S-a zburat si inainte cu avionul si, in ciuda unor intamplari nefericite, aceasta modalitate de a calatori ramane cea mai sigura din lume.
Apoi ar fi bine sa stim ca nu suntem singurii care ne temem de acel lucru. Sentimentul ca apartinem unui grup, chiar si de acest gen, ne poate ajuta. Brusc nu ne vom mai simti singuri cu teama noastra. Daca tot am zis de teama de avion, desi poate fi oricare alta, ar fi foarte bine sa ne grupam cativa cu aceeasi fobie si sa plecam intr-o excursie cu avionul. Ma veti intreba ce ar trebui sa faca cei carora le este pur si simplu frica de moarte. Sper sa va consoleze faptul ca toti imbatranim si toti murim. Nu trebuie neaparat sa o provocam ca sa trecem peste acesta teama.
De asemenea este foarte important sa recunoastem, fata de cei apropiati mai ales, ca avem aceasta teama. Scuze de genul "Nu zbor cu avionul pentru ca ador sa sofez pana la Paris" nu prea tin. Este posibil ca astfel sa aflati de persoane care v-au impartasit teama si chiar au trecut peste ea. Cu totii avem nevoie de cineva care sa ne spuna "Totul va fi bine" si pe care sa-l si putem crede.
Tin sa mentionez ca toate aceste lucruri sunt valabile in mai toate cazurile, chiar si celor carora le este teama sa isi spuna parerea in fata sefilor, in cazul ipohondrilor sau a celor care se tem sa mearga la dentist.