Ziua este nesfârșit de caldă, iar cei câțiva pași parcurși până aici deja par prea mulți. Un havuz ieșit din gardul școlii, ce amintește, se pare, de cișmeaua lui Vodă Mavrogheni, îmi dă speranță că am să beau apă așa cum îmi imaginez că făceau călătorii osteniți din alte timpuri. Dar cișmeaua nu mai funcționează acum.
După școală se află, între 1927 și 1941, terasa Colonade, loc celebru pentru degustările de vinuri și pentru întâlnirile dintre străini și diplomați.
Iar în spatele școlii, pe strada Monetăriei, mai sta încă biserica Mavrogheni, ridicată în 1787 de către Vodă Mavrogheni. Călin, ghidul meu personal pentru astăzi și unul dintre oamenii de bază ai proiectului Bucureștiul într-o zi, îmi povestește cum biserica făcea parte dintr-un complex care mai cuprindea o fântână publică cu apa adusă pe olane de la izvoarele Crețulești, o tipografie și un chioșc. În curtea bisericii, reconstruită în 1847 după cutremurul de la 1847, se odihnesc Ion Heliade Rădulescu, care a și tipărit, în tipografia de aici, primele ediții ale Curierului Românesc și, mai ales, Regulamentul Organic, prima constituție modernă. În apropiere mai sunt principesa Zoe Bagration, născută Văcărescu, Constantin Åžuțu și soția sa și un mormânt al familiei Filipescu, și, încă, Horia Bernea, cel care a creat și o cruce în clopotniță cea nouă, construită în 1993. Iar pe locul vechii tipografii se înalță casa parohială, în care, pentru o vreme, a locuit Brâncuși, care a și cântat în corul bisericii. Iar dupa Biserică, se întinde parcul Kiseleff, cu altă poveste.
Cum se simte Bucureștiul într-o zi: Unu
Dacă vreți să aflați mai multe despre proiectul "Bucureștiul într-o zi", click AICI