Titlul de mai sus e o replică dintr-o piesă de teatru – "Purificare" (de Sarah Kane) – o poveste greu de digerat pentru puritani pentru că vorbește despre dragostea în mai multe feluri, unele de neacceptat pentru morala contemporană.
Luna aceasta vorbim despre iubire din mai multe perspective, nu doar cu bomboane în formă de inimioară ori cu suspine în perne de puf.
Pentru că între stațiile acestea clișeistice ale dragostei există și momente în care iubitul te scoate din minți cu un detaliu tâmpit ("Ce mă enervează la el"); cum există și momente când vrei să preiei controlul și să te transformi în obiectul dorinței lui ("Seducție"), sau momente în care îți asumi independența și refuzi cererile în căsătorie chiar dacă iubești ("Elena Perseil – despre design, dragoste și independență"). Există și momente încare dacă schimbi contextul, dragostea devine un subiect tabu, cum există femei și bărbați care schimbă iubirea pe bani și putere ("Secretele refinaților budoarului"), sau femei care știu că sex-appeal-ul poate să-ți aducă notorietatea de care ai nevoie în meseria ta ("Elena Udrea – FEMEIA").
Eu cred că iubirea nu trebuie să fie într-un fel sau altul. Iubești așa pentru că nu ști să iubești altfel; iubești cum simți. Uneori fără mândrie, alteori cu parfum de romantism; uneori fără make-up, alteori în haine de gală; uneori fără să-ți pese că urli, alteori timid – doar prin gesturi; uneori prin acte, alteori în libertate absolută.
Dar în toate cazurile e valabilă replica asta: "dacă nu simți, n-are niciun rost."
Åži asta încercăm să vă arătăm în acest număr al revistei Tabu.