tabu: Acum 14 ani DaDa era un risc enorm, un hibrid, nimic din ceea ce se găsea atunci pe piață nu semăna cu ce făceați voi. Cum este DaDa acum?
Oana Păunescu: Nu suntem foarte departe de acel moment. Chiar dacă piața s-a schimbat, cerințele sunt altele și oferta este mai mare, nișa noastră este din ce în ce mai mică. Tot solitari am rămas pe bucata noastră. În anii ’90 totul era pionierat, noi speram că lucrurile se vor schimba. DaDa a apărut dintr-un curent care se voia furios. A fost o perioadă frumoasă, lumea era mai deschisă și pentru că nu avea repere. Peste ceva timp am început să vindem mai prost în România și din ce în ce mai bine în străinătate.
tabu: La târgurile de la Paris? Cum a fost prima deplasare a echipei DaDa la acest târg?
Edita Lupea: Am avut succes, prima colecție pe care am prezentat-o acolo a fost cea din 2004. Era creată de Ioana și a prins foarte bine la cumpărătorii japonezi care sunt mult mai îndrăzneți.
O.P.: Tot ce înseamnă bani, design, marcă – totul este ceva ce românii trebuie să experimenteze. Designerii noi încearcă să-și vândă propria imagine și propriile idei. Asta o să se întâmple și în România. Apoi urmează globalizarea; de exemplu, Dries van Notten sau Viktor and Rolf au dorit să vândă în multe țări, iar pentru asta a trebuit să-și standardizeze colecțiile pierzând în acest fel o parte din nota personală a creațiilor lor.
tabu: Cum se combină componenta costumelor de film cu cea a designului prêt-á-porter?
O.P.: Manufactura de film s-a dezvoltat foarte mult și, deși suntem bine poziționați la târguri, nu aș vrea să renunț la toți anii ăștia. Eu mă gândeam la un an sau doi de pauză, de căutări. La noi sunt mulți designeri, festivaluri, dar nu există finalitatea. Foarte mulți se duc la Paris și expun, dar nu toți au comenzi; noi ne-am întors cu câteva, dar alții cu nimic. Ei unde vând? Poate la noi partea personală contează mai mult, nu poți merge la toate petrecerile și apoi să creezi haine.
Eu sper să nu fie doar explozie ceea ce se întâmplă acum în modă, eu văd globalizarea ca pe un real pericol. Nu am o viziune optimistă asupra lucrurilor, mă întreb ce se întâmplă după aceste prezentări. Nu știu câtă lume cumpără, eu nu știu cum s-ar putea merge mai departe. Noi, pentru că avem ma- gazine, trebuie să avem marfă care să se poată cumpăra, haine care, după ce sunt spălate, trebuie să rămână întregi. Pe piață, asta e adevărata concurență pentru că astfel hainele își vor demonstra utilitatea și calitatea.
tabu: Cum au evoluat Ioana și Edita, ca designeri, de la venirea lor la DaDa?
O.P.: Noi am crescut cu ele, nu ele cu noi. Edita e un prieten bun și are o contribuție majoră pentru că este un excelent tehnician. Ioana este un foarte bun designer pe care lumea încă nu l-a descoperit. Eu cred că are o forță extraordinară. Îmi pare rău că a rămas loială, dacă ar fi avut puțin curaj, ar fi putut ajunge un mare designer. Mă flatează că a rămas, nu vreau să se înțeleagă greșit. Ea este cea care trage primul semnal când vine vorba de colecții și se exprimă cel mai puternic.
tabu: Ce urmează în materie de colecții?
O.P.: Despre fiecare colecție zic că e extraodinară, mă entuziasmez; din cauza asta și continuăm, pentru că am impresia că o să fie ceva de spus în plus. Eu cred că sunt prea multe idei – asta este problema noastră. Urmează să extindem partea de accesorii pentru că fetele sunt antrenate.
La Paris ne vom duce doar cu partea aceasta la o altă secțiune a târgului, destinată special accesoriilor. Foarte multă lume ne cunoaște ca având haine de avangardă și accesorii cuminți.
E.L.: La ultima colecție 2008/2009, m-am întâlnit la mijloc cu Ioana la partea de haine. Ideea ei a fost costumul SF, iar eu am adus elemente din costumul de epocă. A fost ceva interesant. Pentru noi, accesoriile completau hainele; cred că în curând o să fie invers.