Uneori o poveste are cateva zeci de mii de cuvinte. Alteori sunt suficiente cateva vocale si consoane pentru cea mai frumoasa poveste pe care ai auzit-o vreodata. Stiu povesti delicate continute intr-o propozitie, sau povesti furtunoase alcatuite doar din semne de exclamatie.
Cel mai frumos insa este atunci cand oamenii reusesc sa spuna povesti fara sa foloseasca niciun cuvant. Si nici macar vreun semn de punctuatie. Atunci cand dintr-o privire sau un gest intelegi tot ce ai nevoie pentru a sti o poveste noua. De curand am aflat ca unele povesti n-au nevoie nici macar de gesturi… Ele traiesc bine-mersi agatate de domnisoarele de pe strada. Sunt povesti prinse de broderii, de gentute, unele se agata indaradnice chiar si de pantaloni. Si ai fi zis ca sunt cuminti… Greuceanu si Pasarea Maiastra se plimba in libertate pe strazi, de cand CharityGift.ro le-a dat drumul in lume.
Mai exista o poveste in poveste. Brosele-povesti te ajuta sa ajuti o fundatie. Tu le cumperi iar toti banii se duc ca intr-un basm, nu catre cineva care se va imbogati de pe urma lor, ci direeeeect in bratele cuiva care are nevoie de ajutor. Ca in povesti nemuritoare, cand harap alb sufla in aripa de albina…si… stiti voi mai departe ce se intampla.
1 comentariu