După Emir Kusturica, cineastul britanic Asif Kapadia a creionat portretul campionului argentinian care s-a stins astăzi din viață, la doar 60 de ani. Documentarul, prezentat în 2019 la Festivalul de Film de la Cannes, reconstituie, în special, episoadele delicate din Napoli, marcate de sex, droguri și legături cu mafia napoletană.
Singur pe covorul roșu
Dacă în 2008 Diego Maradona a fost prezent la Festivalul de Film de la Cannes pentru proiecția peliculei dedicate vieții sale, El Pibe de Oro, regizată de Emir Kusturica, în mai 2019, Asif Kapadia nu a avut șansa să urce treptele de la Palais des Festivals et des Congrès alături de legenda fotbalului, al cărei deces a fost anunțat astăzi de toate cotidianele de pe mapamond. Portretul realizat de Kapadia și intitulat simplu Diego Maradona a fost, așadar, proiectat în absența protagonistului care, la vremea respectivă, suferea din cauza unei dureri de umăr.
La prima vedere
„În octombrie 2016, am fost în Dubai să-l întâlnesc.” își amintește Kapadia. „La acel moment, antrena o echipă acolo. Am aterizat împreună cu cei doi producători ai mei și cu o echipă pentru a-l filma. Timp de cinci zile, a anulat toate întâlnirile noastre. Am reușit în sfârșit să-l văd, dar doar pentru cinci minute, fiindcă nu se simțea bine. Mi-a propus să-i fac o poză, m-a strâns de mână și mi-a zis «Vom face un film formidabil.»”, adaugă cinestul britanic.
Kapadia se întoarce cu mâna goală, dar începe să facă filmul fără Maradona. Se documentează pe cont propriu și îi întâlnește anturajul jucătorului.
Revenirea
Un an mai târziu, decide să revină în Dubai pentru a-și încerca norocul.
„Eram obișnuit să fac întâlniri filmate de câte cinci ore. Cu Maradona era imposibil. Nu putea să se concentreze mai mult de o oră și jumătate. Se plictisea foarte repede. Fiecare minut conta, trebuie sa trec rapid la subiect. A doua oară, am venit fără cameră. Doar cu un operator de sunet. M-am așezat pe podea. El mi-a răspuns la întrebări. Simplu, fără să se dea în spectacol. Am înțeles că asta e o metodă bună. Spre sfârșitul întâlnirilor, îi puneam întrebări din ce în ce mai incomode. Îmi răspundea cu asprime: «Nu trebuie să vorbim despre asta.» sau se făcea că nu aude. Vorbea despre fotabal fără probleme. Femeile, drogurile și mafia, aici era mai complicat. Într-o zi, mi-a zis «Tu ai ceva tupeu ca să îndrăznești să-mi pui întrebările astea în față.» A făcut o pauză lungă înainte de adăuga «Pentru asta, te respect. Alții mă vorbesc pe la spate.»”
Negocierile
Maradona avea reputația de a cere bani pentru interviurile pe care le acorda. Cum a fost pentru Kapadia? „Nu am participat la negocieri. Trebuie să-l întrebați pe producătorul meu. Știu că lui Maradona i-au plăcut mult filmele mele despre Senna și Amy Winehouse, care tocmai urma să ia Oscarul pentru cel mai bun film documentar.”, a răspuns regizorul pentru cei de la Le Figaro.
Cinefilul Maradona i-a împuternicit pe avocații săi. Negocierea presupunea 500 de ore de imagini incredibile și inedite. În 1981, agentul lui Mardona a angajat doi cameramani pentru a-l surprinde pe jucătorul argentinian atât pe teren, cât și în afara lui. Ideea era ca filmul să fie turnat în memoria tânărului prodigios. „Proiectul nu s-a finalizat niciodată.”, explică Kapadia „Cred că cei doi cameramani nu au fost plătiți niciodată. Au păstrat jumătate din casete la Napoli. Cealaltă jumătate a stat într-un cufăr, la fosta soție a lui Maradona, Claudia, în Buenos Aires.”
Era Napoli
Napoli, locul unde a început și s-a sfârșit totul pentru Maradona. În 1984, orașul cel mai sărac din Europa recrutează cel mai scump jucător din lume. Argentinianul, puștiul din mahala și starul în ascensiune urmează să eșueze la Barcelona. Napoli e un club de ratați. Pe stadioanele din nordul Italiei suporterii săi sunt întâmpinați cu banderole umilitoare; „Spălați-vă!” „Salut, câini râioși!” Asta se va schimba. Pentru prima dată în istoria sa, Napoli câștigă campionatul din 1987 grație strălucitului Maradona, devenit între timp campion mondial împreună cu Argentina, în 1986, în Mexic.
Stadionul San Paolo se transformă într-un vulcan incandescent. Dar la Napoli, orașul periculos, este prins din urmă de demonii săi. Frescele extraconjugale, dependența de cocaină și relațiile cu Camorra, mafia napoletană, îl vor distruge.
Kapadia s-a folosit de arhive și de mărturiile epocii pentru a relata această coborâre în infern. În voice off, Maradona neagă tot: „Astea sunt minciuni.”
Declinul
În 1991, prăbușirea este vertiginoasă. Clubul și media îl părăsesc. „Viața și cariera lui Maradona sunt o succesiune de cicluri.”, analizează Kapadia. Este briliant, atinge vârfurile înainte să decadă. Îl credem mort și apoi renaște. Urcă din nou pentru a coborî mai rău și tot așa. Găsim aceste suișuri și coborâșuri la Barcelona, în Argentina, la Napoli sau Sevilla… Ultima revenire a avut loc la Campionatul Mondial din 1994. Joacă două meciuri înainte de a fi depistat că a consumat substanțe interzise.
Sârbul Emil Kusturica a vrut, de asemenea, să-l prezinte ca pe „profesorul fotbalului, cetățeanul incorect politic și familistul convins.”
El Pibe de oro, primul film consacrat integral lui Maradona, i-a oferit ocazia fotbalistului de a prezenta o viziune lucidă despre dependența sa de cocaină. „În loc să-mi facă bine, mă închidea în mine.”, se confesează el, regretând că nu și-a văzut fetele crescând. „Port această vine cu mine și nimic nu o poate îndepărta.”, adaugă el.
Mâna lui Dumnezeu
Episodul marcant din viața lui Maradona, faimoasa „mână a lui Dumnezeu”, care i-a permis la Argentina să ajungă în semifinalele Mondialului din 1986, a inspirat și cea de-a șaptea artă. Celebrat în Amando a Maradona de Javier Vazquez (2005) și în Hero (1987), documentarul despre Campionatul Mondial din 1986, este, totodată, și principalul argument narativ din In the hand of the Gods. Acest documentar britanic din 2007 prezintă povestea a cinci tineri fani ai fotbalistului care încearcă să strângă bani pentru a-și plăti o călătorie în America, în speranța că vor ajunge în Argentina să-și întâlnească idolul.
În același an, ascensiunea și decăderea geniului argentinian au fost surprinse și în filmul biopic al cineastului italian Marco Risi, Maradona, mâna lui Dumenzeu. „A fost un geniu care, în fapt, pe tot parcursul vieții sale, nu și-a făcut rău decât sieși.” a susținut cineastul, fiul celebrului Dino Risi.
Înger și demon
Înger sau demon? Cinematografia nu a fost tranșantă niciodată în această privință, legându-se, mai degrabă, de fascinația creată în jurul fotbalistului, Maradona devenind unul dintre simbolurile epocii sale. El camino de San Diego de Carlos Sorin urmărește necazurile unui tânăr pădurar, fan al lui Maradona, într-o Argentină a dezmoșteniților, devastată de criza economică de la sfârșitul anilor 1990. Pe lângă a fi un simplu film despre marea vedetă a fotbalului mondial, acest lungmetraj a avut ca scop reconstituirea „destinului, credințelor și îndoielilor care au acompaniat fenomenul Maradona”.
Pe micul ecran
După cea de-a șaptea artă, micul ecran se va apropia de legenda argentiniană. Amazon urmează să producă un serial Maradona, Sueño Bendito, care va repovesti viața celebrului număr 10 prin prisma a trei actori provocați să-l încarneze pe fotbalist în trei ipostaze distincte din viața sa tumultoasă.
Final ex abrupto
Când documentarul lui Kapadia a fost lansat, Maradona avea 58 de ani. Umbra geniului său ar fi putut să-l citeze pe George Best, atacantul legendar de la Manchester United, decedat la 59 de ani, care a spus: „Am cheltuit mulți bani pe alcool, fete și mașini sport. Pe restul i-am irosit.”
sursa: Le Figaro