Tigri, nu știu dacă ți-am zis, dar am descoperit ceva extrem de interesant.
Dar mai întâi, să o luăm cu începutul. Am ajuns mai devreme astăzi la BCR Open Romania.
M-am gândit să profit de soarele și iarba verde, așa că mi-am luat o păturică, coșulețul împletit de puiul de gorilă Suzi, puțină salată și o limonadă extraordinară stoarsă tot de Suzi din recolta de pe balcon. Așa am încropit un picnic.
Cred că toate ar fi mers super bine dacă broscuțele noastre țestoase, Hansel și Gretel, n-ar fi scăpat din coș. Din păcate au dat nas în nas cu grădinarul care le-a urmărit să vadă ale cui sunt și mi-a zis că nu avem voie pe iarbă.
Ceea ce nu înțeleg pentru că sincer daca nu ne bucurăm noi oamenii și animăluțele de ele, atunci cine? Plus că știi când am fost la Londra ne lăsau să ne așezăm oriunde.
Pentru că am deviat de la subiect ca și broscuțele noastre de la pătura de picnic, îți povestesc în continuare despre meciul pe care tu nu l-ai prins.
Fii atent tigrișorule, la meciul cu Carlos Moya și Garcia-Lopez mi-am dat seama că broscuțele noastre poartă un mare noroc.
Nu numai că datorita lor ți-am făcut rost de lecții de tenis gratuite (te duci, nu?) de la un antrenor care s-a îndrăgostit iremediabil de ele (și așa de drăguț că mă complimenta întruna pe mine ca să nu mă simt prost că broscuțele sunt mai drăgălașe decât mine), însă, cum noi stăteam în dreapta terenului în tribune, de fiecare dată când Moya sau Lopez jucau pe partea aia de teren, aveau noroc și punctau.
Noroc că m-am prins la ultimul game și l-am rugat pe antrenorul acela de treaba să le țină până se termină meciul, așa că a ieșit și un învingător, Moya.
La meciul dintre Jose Acasuso și Ivan Navvaro nici nu mai are rost să specific rușinea și emoția prin care am trecut. Voiam să-ți mulțumesc că ai sosit la timp exact când a-nceput să plouă, pentru că altfel rămâneam goală după ce s-ar fi topit, de la stropii mari de ploaie, rochița mea din hârtie ecologică .
Mulțumesc mult pentru intervenție, apropos pentru asta te-am înscris la un curs de spaniolă. Mi-a plăcut cu câtă patimă vorbea Navarro cand greșea ceva (mai ales că el saracul nici nu s-a calificat). Pare o limbă tare pasională.
Ne auzim mâine la meciul dintre Gasquet și Moya si cel dintre Simon și Acasuso.
Ps: După ce-ai vorbit tu cu antrenorul de treabă, nu l-am mai văzut pe nicăieri ca să te programez la curs….