Colecția se adresează atât cinefililor pasionați, cât și cineaștilor experimentați, neofiților, dar și celor cu antecendente cinematografice. Celor pentru care filmul e mai tare decât viața, dar și celor care abia au deschis ochii în magica lume de celuloid. „Arta 007” cuprinde – până în acest moment – două serii: „Filmul pentru toți” și „Practica filmului”. Prima dintre ele este o serie de popularizare, accesibilă tuturor categoriilor de cititori și schițează bazele culturii cinematografice, necesare oricui vrea să pășească în universul filmului. Ea debutează cu două titluri incitante: „Noul Val Francez”, de Michel Marie și „Filmul japonez”, de Max Tessier. Cea de-a doua serie a colecției „Arta 007”, „Practica filmului” își propune să devină o călăuză prețioasă pe lungul și anevoiosul drum către afirmare în lumea cinematografiei. Seria „Practica filmului” începe cu volumul „Totul despre scurtmetraj”, de Clifford Thurlow, volum aflat în curs de apariție.
Noul Val Francez: O școală artistică poartă semnătura cunoscutului critic, istoric și profesor de cinema francez Michel Marie și a fost tradusă în limba română de Laurențiu Dulman. Autorul pornește de la apariția sintagmei „La Nouvelle Vague”, datorată revistei L’Express, pentru a prezenta apoi contribuția revistelor de cinema la cristalizarea acestei „școli artistice”, născută în februarie – martie 1959. După ce prezintă situația cinematografiei franceze în acea perioadă, Michel Marie trece de la sloganul jurnalistic la conceptul critic, analizat temeinic, prin evidențierea elementelor sale cheie, cum ar fi celebra teorie a „politicii autorilor”, inițiată de articolele polemice ale lui François Truffaut din 1964. Criticul abordează documentat producția și distribuția filmelor Noului Val Francez, oferind mereu exemple relevante. De asemenea, Michel Marie prezintă detaliat practica tehnică și estetica mișcării (de pildă, conceptul de regizor-autor). O parte importantă a volumului se intitulează sugestiv „Teme și corpuri noi: personaje și actori”. În fine, autorul tratează ecoul internațional al Noului Val și influența sa asupra cinematografiei contemporane.
În prefața cărții, criticul de film Magda Mihăilescu notează: „Profesorul universitar Michel Marie s-a apropiat calm, cu o rigoare ce exclude sentimentalismul, nostalgia, de un fenomen prea rapid recuperat de legendă. (…) Istoricul trebuie să navigheze pe culoare despărțite de firele unor atașamente frățești, dar și ale multor enigme. Michel Marie le ocolește pe cele din urmă și bine face. Convins că Noul Val a fost «victima propriului succes», el pune ordine într-o realitate fatalmente atinsă de dezordinea pasiunilor, de intensitatea elanurilor juvenile. Așază un baraj pentru separarea aluviunilor de apele curate.”
Reputat specialist în domeniu, Max Tessier parcurge, în volumul Filmul japonez, istoria cinematografiei japoneze de-a lungul a mai bine de un secol de existență. De la rădăcinile filmului nipon, legate de tradiționalul teatru kabuki, arta filmului mut (1896-1920) și vârsta de aur a acestuia (1920-1935) se trece la perioada „naționalistă” și militaristă (1936-1945). Cinematografia renaște după al Doilea Război Mondial, pentru ca în deceniul șase al veacului trecut să trăiască o a doua vârstă de aur. Atunci se impun mari cineaști ai lumii, precum Akira Kurosawa, Kenji Mizoguchi, Yasujiro Ozu și Mikio Naruse (cărora li se rezervă capitole separate), se dezvoltă genurile și filmul devine tot mai popular în rândul publicului. În perioada 1960-1973, apar „noile valuri”, iar marile studiouri (Shochiku, Nikkatsu, Daiei) intră în declin. Apoi, până în 1980, epoca experimentelor ia sfârșit și apar casele de producție independente. Între 1980-1997, Max Tessier observă o criză artistică și un sistem în pană, însă, o dată cu noii autori ai anilor 2000, cinematograful nipon încearcă să-și recâștige gloria de odinioară. Autorul ne prezintă cum, dintr-o zonă albă pe harta filmului mondial, la începutul anilor 1950, Japonia a ajuns să aibă una dintre cele mai importante cinematografii ale lumii, și, apoi, ce se întâmplă azi cu această cinematografie. Cartea este un adevărat tur de forță prin istoria filmului japonez.