Finlanda este singura țară din UE în care nu există persoane fără adăpost. Care este secretul ei? E simplu: oferirea de locuințe sociale oamenilor de îndată ce au nevoie de ele – necondiționat.
Tatu Ainesmaa împlinește 32 de ani în această vară, iar pentru prima dată în mai mult de un deceniu are o locuință de care poate spune cu adevărat că este a sa: un apartament aerisit de două camere într-un bloc mic, recent renovat, într-o suburbie cu flori din Helsinki.
“Este un mare miracol”, spune el. “Am fost în comune, în diverse locuri de colocație, dar toată lumea se droga și am fost nevoit să le părăsesc. Am avut multe relații eșuate din cauza acestui lucru. Am dormit și pe canapeaua fratelui meu. Am dormit foarte prost, era incomod. N-am avut niciodată locul meu. Această casă este ceva incredibil pentru mine.”
La parterul blocului de două etaje unde va locui el de acum înainte se află o zonă comună de living și de luat masa luminoasă, o bucătărie cochetă și curată, o sală de gimnastică și o saună (în Finlanda, saunele sunt, în principiu, obligatorii). La etaj se află cei 21 de chiriași, bărbați și femei, majoritatea cu vârste sub 30 de ani. Este important ca aceștia să fie chiriași: fiecare are un contract, plătește o chirie și (în cazul în care este necesar sau dorește) aplică pentru o cerere de cumpărare în viitor a locuinței. Aceasta este doar una dintre părțile unei politici de locuințe care a făcut din Finlanda singura țară din UE în care nu există persoane fără adăpost.
Atunci când politica a fost elaborată cu puțin peste un deceniu în urmă, cei patru oameni care au venit cu proiectul pentru ceea ce se numește Principiul Locuinței – un sociolog, un doctor, un politician și un episcop – au numit raportul lor Nimi Ovessa – Numele pe ușă.
“A fost clar pentru toată lumea că vechiul sistem nu funcționa; am avut nevoie de schimbări radicale “, spune Juha Kaakinen, secretarul grupului de lucru și primul lider de program, care conduce acum Fundația Y care dezvoltă locuințe sociale accesibile.
“A trebuit să scăpăm de adăposturile de noapte și de căminurile pe termen scurt pe care le mai aveam atunci. Au avut o istorie foarte lungă în Finlanda și toată lumea a putut vedea că nu-i ajută cu adevărat pe oamenii fără adăpost.” Ca și în multe țări, lipsa de adăpost din Finlanda a fost abordată mult timp folosind un model de scară: oamenii trebuiau să se deplaseze prin diferite etape ale cazării temporare, pe măsură ce se integrau, cu un apartament drept recompensă finală.” (sursa)
“Am decis să oferim locuințe necondiționat”, spune Kaakinen. “Pentru a spune, uite, nu trebuie să rezolvi problemele înainte de a avea o casă. În schimb, o casă ar trebui să fie fundația sigură, care să te ajute să îți rezolvi problemele mai ușor.” Cu sprijinul statului, al municipiului și al ONG-urilor, au fost cumpărate locuințe, au fost construite noi blocuri și adăposturi vechi transformate în case permanente și confortabile – printre care pensiunea Rukkila pentru oamenii fără adăpost din suburbia Helsinki din Malminkartano unde locuiește acum Ainesmaa.