În ceea ce privește valorificarea energiei eoliene regenerabile, Europa nu este chiar aproape de a-și atinge potențialul maxim, potrivit unui nou studiu.

Dacă ar fi amplasate eoliene pe toate locurile de pe uscat care îndeplinesc condițiile necesare, Europa ar putea furniza de peste 100 de ori mai multă energie eoliană decât produce în prezent. Calculele au fost făcute la 11 de milioane de eoliene în plus, ceea ce ar însemna suficientă energie cât să acopere nevoile oamenilor din întreaga lume, începând de acum până în 2050.

„Desigur, nu spunem că ar trebui să instalăm turbine în toate locurile identificate”, a declarat Benjamin Sovacool, participant la cercetare, potrivit Science Alert. „Dar studiul arată potențialul uriaș al Europei de a genera energie eoliană, care trebuie valorificată, dacă vrem să evităm o catastrofă climatică”.

În prezent, Europa este lider în energia eoliană – turbinele de pe uscat și cele din ape produc aproape o treime din energia eoliană la nivel mondial. Comisia Europeană a promis că, până în 2050, cel puțin 100.000 de eoliene vor fi actualizate sau adăugate.

Cât potențial de energie eoliană are Europa?

Ținând cont de infrastructură, construcții și arii protejate, autorii au găsit terenuri adecvate cu viteze favorabile vântului în 46% din teritoriul Europei. Asta înseamnă aproape 5 milioane de kilometri pătrați și aproape 500 de exajouli de putere – cu aproximativ 70 de exajoule mai mari decât va avea nevoie în 2050.

Cercetarea a luat în calcul infrastructura, construcțiile și zonele protejate, dar nu a ținut cont de limitări specifice, cum ar fi aprobările sau dacă terenurile sunt private sau nu; a evidențiat doar zonele adecvate pentru montarea de eoliene. Ca atare, autorii spun că este doar un ghid, nu un model pentru dezvoltare.

Cu toate acestea, în comparație cu estimările anterioare, acesta este una dintre cele mai detaliate rapoarte despre potențialul de energie eoliană al Europei. Un studiu din 2009 realizat de Agenția Europeană de Mediu arată că potențialul de energie eoliană de pe uscat era de trei ori mai mic decât au descoperit cercetătorii în noua analiză.