In noul numar TABU, de azi la punctele de difuzare a presei, DACIANA SARBU acorda un interviu exploziv:
De 7 ani în Parlamentul European, a intrat în politică la 18 ani. De profesie jurist, este un veritabil avocat al drepturilor femeilor. Delicată și fragilă în aparență, a absolvit Colegiul Național de Apărare. Femeie de carieră și, în același timp, mamă de familie. Militantă pentru protecția mediului. …Toate acestea într-o singură femeie!
Trăim într-o societate încă misogină. Cât de departe pot merge femeile în politica românească?
Până la vârf. Avem deja femei-primari de mari municipii, mai multe femei în guvern decât până acum, iar comisarul european din partea României este o femeie. Depinde în mare măsură de calităţile, agenda şi priorităţile pe care femeile şi le propun în politică.
Este pregătită România pentru un președinte care să recunoască pe deplin rolul femeii în societate?
România nu este pregatită pentru multe lucruri – ca şi alte societăţi, dar asta nu înseamnă că acele lucruri nu ar trebui să se întâmple. În zona de reprezentare şi leadership, cred că femeile nu sunt dezavantajate în acest moment. Progresul major e necesar în altă parte: în rândul femeii care-şi doreşte familie şi carieră în acelaşi timp şi simte că nu le poate avea pe amândouă fiindcă nu e sprijinită destul. Aici mai sunt multe de făcut.
Care este primul lucru pe care politicienii ar trebui să-l facă pentru femeile din România?
Creşe! Însă nu doar politicienii aflaţi în poziţia de a direcţiona bani publici, dar şi corporaţiile şi marile companii, care, după părerea mea, datorează acest gest propriilor angajate.
Mai mult de trei decenii, româncele au fost obligate să facă mulți copii sub presiunea unei legi infame. Acea lege criminală a dispărut. Iar româncele fac din ce în ce mai puțini copii! Care ar trebui să fie reacția clasei politice?
Nu doar româncele fac mai puţini copii, este o tendinţă generalizată în întreaga Uniune Europeană. Și nu ţine de reglementări, ci de procese demografice.
În teorie, femeile au, la noi, acces egal la educație, la sursele de venit și la diferitele demnități, atât în mediul de stat, cât și în cel privat. S-a realizat, deci, egalitatea între sexe?
Cu siguranţă nu. Un argument simplu: domeniile cele mai slab salarizate sunt şi cele cu forta de muncă majoritar feminină.
Care sunt, indiferent de domeniul în care activează, femeile de azi pe care le considerați repere naționale?
Angela Gheorghiu, fiindcă e o valoare mondială. Simona Halep – nu mai e nevoie să explic eu de ce. Mariana Gheorghe – care conduce un motor al economiei româneşti. Gabi Szabo, fiindcă a fost o sportivă uriaşă, iar astăzi are curaj să facă performanţă în alt domeniu.Maia Morgenstern, pentru talentul imens. Andreea Esca, pentru că nu a coborât niciodată ştacheta în ceea ce face. Şi un nume care mi-aş dori să devină un reper: Ana Ularu, o actriţă foarte expresivă, despre care am aflat că împarte afişul unui film recent lansat cu două staruri grele de la Hollywood, Jennifer Lawrence şi Bradley Cooper.
Cum vă raportați la tabuurile aflate (sau nu) în dezbaterea societății contemporane – divorțul, avortul, minoritățile sexuale?
Sunt opţiuni individuale, care ţin de sistemul de valori al fiecăruia.
În limba română, ”libertate” este substantiv de gen feminin. Ce credeți că înseamnă libertatea din perspectivă feminină?
Nelimitarea opţiunilor.
Care este cel mai frumos lucru care vi s-a întâmplat ca femeie?
Să am un copil.
Numiți un lucru simplu care vă face să zâmbiți instantaneu!
Nu e un lucru, e fetiţa mea, Irina.
Sunteți o femeie fericită? De ce?
Da, pentru că am o familie frumoasă, pentru că iubesc şi pentru că am şansa de a face lucruri în care cred.
Dacă ați fi obligată să plecați în exil, ce ați lua cu Dvs. din România?
Familia.
Ați fost vreodată tentată să plecați definitiv din România? În ce context ați recurge la o asemenea măsură?
Nu. Nu-mi pot imagina un asemenea context – poate doar dacă familia mea nu ar mai fi aici.
Când nu vă aflați în proximitatea politicii, ce vă place să faceți?
Petrec timp cu Irina, ne plimbăm prin parc, citesc.
În ce relații vă aflați cu gastronomia?
Foarte bune! Îmi place să gătesc şi mai ales îmi place să învăţ copiii (pe ai mei şi pe ai altora) să mănânce şi chiar să gătească sănătos.
Ce fel de muzică vă place?
Liniştitoare.
Cum vă raportați la vuietul mulțimii?
Depinde de mulţime. Pe stadion – depinde ce echipă a înscris. La teatru, într-o sală care vuieşte de râs, sau de aplauze – cu încântare. În sala de plen de la Strasbourg, dacă e vuiet, înseamnă că s-a întâmplat ceva nepotrivit – probabil a cerut iar Nigel Farage să se desfiinţeze UE. La întâlnirile de campanie, e o atmosferă caldă, vibrantă – deci cu plăcere şi cu emoţie.
Ce cărți ați citit în ultima vreme?
Cea mai recentă pasiune sunt romanele lui Eric-Emmanuel Schmitt. Cei doi domni din Bruxelles e ultimul citit.
Care este cel mai frivol lucru din jurul nostru care, totuși, ne definește ca societate?
Obsesia pentru “breaking news”. Nu ştiu dacă ne defineşte, dar sigur suntem mai pasionaţi decât societăţi mai “aşezate” să apară tot timpul o veste nouă, care schimbă ritmul.
Ce credeți că veți face peste un an în această perioadă?
Voi fi la Parlamentul European, unde comisia de mediu şi sănătate publică, din care fac parte, va avea în dezbatere cel puţin două dosare foarte fierbinţi: organismele modificate genetic (vorbim de clarificarea rolului statelor membre în interzicerea acestora) şi clonarea animalelor pentru hrană.
Ce întrebare nu v-am pus dar ar fi trebuit să vă pun?
Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre asociaţia mea, Şcoala pentru Sănătate, prin care încerc să-i ajut pe părinţi să înveţe despre hrana sănătoasă. Facem acţiuni foarte simpatice, avem şi un site plin de informaţii, www.scoalapentrusanatate.ro. Dar data viitoare când organizăm un atelier de gătit într-o grădiniţă, voi, cei de la TABU, sunteţi invitaţii mei.
…Citeste mai mult in revista TABU de noiembrie!