Scriitoare de origine britanică, Sarah Waters s-a specializat în literatură istorică gay. Romanul “Din vârful degetelor” (Editura Polirom), o poveste despre hoție și secrete, din Londra anului 1862, a fost nominalizat la Booker Prize și Orange Prize în 2006. Waters a fost inclusă în Antologia Granta a celor mai buni tineri scriitori britanici, alături de Zadie Smith.
Tabu:Scrii literatură cu tematică gay. Când ai decis să scrii primul roman știai că te vei duce în această direcție?
S.W: Am început romanul Tipping the Velvet după ce mi-am dat doctoratul cu o teză despre literatura gay. Vroiam să scriu un roman istoric gay – totul era foarte clar în privința asta. Un roman despre sexualitate, distractiv și franc ca un ștrengar. L-am scris cu plăcere și înainte să-l termin avea deja o idee pentru următorul, o poveste despre două lesbiene, într-un decor victorian.
Tabu: În copilărie, tatăl tău te-a încurajat să-ți folosești creativitatea și imaginația.
S.W: Tata era inginer, un om foarte inventiv, orientat spre ideile practice. Construiam împreună tot felul de lucruri – castele și alte gadget-uri nebunești. Mă încuraja să scriu poezii și povești; a reușit să dezvolte în mine o iubire pentru limbaj. A avut o influență puternică asupra scrisului meu, fie și pentru că m-a învățat că e bine să petrec timp gândindu-mă. Nu făceam nimic altceva, căutam idei.
Tabu: Care a fost cea mai importantă descoperire din timpul facultății?
S.W: Îmi plăcea să studiez și să fiu departe de casă. Cel mai important lucru care mi s-a întâmplat în anii aceia a fost că m-am îndrăgostit de o femeie. Am avut o relație foarte intensă, pe care am ținut-o secretă. Am plecat de la universitate în același timp, ne-am mutat la Londra și ne-am implicat în comunitățile gay. Se întâmpla la finalul anilor ’80, o perioadă efervescentă pentru a fi lesbiană, fiindcă viața gay din Anglia era activă, se lupta contra SIDA, existau dezbateri aprinse pe drepturile homosexualilor.
Tabu: Cum au reacționat părinții tăi când le-ai spus că-ți plac femeile?
S.W: Am avut o relație de șase ani cu fosta mea prietenă, deci bănuiesc că ai mei s-au prins că eram mai mult decât amice. Am avut emoții – era o mărturisire dificilă – însă în cele din urmă le-am spus. Era 1991, aveam 25 de ani. Au reacționat bine. N-au fost încântați, pentru că se gândeau că o să am probleme din cauza asta, dar ce-și doreau cel mai mult era să fiu fericită. Acum, după ce au văzut că nu mi s-a întâmplat nimic rău, le place iubita mea și le plac și cărțile mele.
Tabu: Romanele tale sunt o combinație de probleme contemporane – inclusiv cea a sexualității -, prinse într-un timp trecut. De ce ai ales această variantă?
S.W: Îmi place exact această combinație: să mă întorc în trecut, un trecut despre care doar credem că știm multe – perioada victoriană sau anii ’40 – , și să îl privesc cu un ochi contemporan, pentru a putea decupa genul de povești care încă n-au fost spuse. Homosexualitatea a existat dintotdeauna, doar că romancierii secolului al XIX-lea nu puteau să vorbească deschis despre ea.
De ce au toate personajele tale o aură de mister?
Mă interesează ce e ascuns – lucrurile care se întâmplă sub suprafața vieților noastre și a societății. Dacă nu te uiți înspre ele, vezi doar o parte din lume și nu poți înțelege ce o face să funcționeze; de multe ori ținem ascunse cele mai fascinante aspecte ale noastre – dorințele, temerile, slăbiciunile. Pentru un scriitor, toate acestea merită exploatate.
Iubirea ține de gen sau este o problemă de selecție?
Iubirea și dorința sunt chestiuni complicate. Cred că majoritatea suntem, în esență, bisexuali, capabili să ne îndrăgostim de aproape oricine. Însă oamenii își mai doresc și altele de la viață: vor să se integreze, să se simtă în siguranță, să aparțină unui grup. Prea puțini riscă de dragul iubirii sau al dorinței și urmează calea sigură sau calea ușoară. Facem alegeri în dragoste. Doar că, uneori, aceste alegeri sunt subconștiente.