Text de Cristian Lupșa
"La Diaconescu când am fost, am fost singură. N-am fost cu nimeni. Åžtie că la mine nu merge să mă comenteze Pulea și cu Sulea. Am suficiente vorbe la mine. Mă blamez, mă apar, îmi fac mea culpa. OTV-ul are următoarea calitate, dacă vrei. Uneori sunt lucuri pe care nu le poți dezbate în 20 de minute sau jumate de oră, până vine publicitatea. OTV-ul are avantajul că te duci și vorbești frate, până ți se usucă gura. Ai tot timpul să-ți tratezi subiectul. Eu m-am dus tot timpul cu o problemă. Ori cu procesul, ori cu ziariștii, ori cu maică-mea.
Nu m-am dus niciodată de amorul artei. Așa mi se pare o aberație. Sunt unii care au deja forma scaunului – știu, se pricep, și-și dau cu părerea. Eu niciodată nu m-aș duce decât să-mi dezbat propria problemă.
OTV-ul e foarte bun. Pe mine m-a ajutat mult să clarific niște lucruri pe care n-am putut să le clarific altfel. O revistă e importantă, dar nu încape pe mâna atâtor oameni. Åži atunci este mult mai simplu și mai sigur să te exprimi patru ore. OTV-ul se prinde oriunde. Patru ore o asculți pe Zăvoranca și începi să pricepi. Decât să mă apuc eu sporadic – 20 de minute undeva, 30 de minute undeva – unii prind, unii nu prind… Sau dacă prind n-au prins tot firul: au începutul, sfârșitul, n-au mijlocul.
OTV-ul e o chestie bună. Categoric că Diaconescu n-are cum să facă dezvăluiri senzaționale în fiecare seară. Mai trage și el de câte un caz că n-ai cum să pui tot timpul senzațional, senzațional. Mai o lungești, mai pui câte 50 de episoade la ceva. Eu îl admir pentru puterea lui de muncă. Eu am stat câteva seri acolo și am zis: „Diaconescule, cum de nu te doare curu’, mânca-ți-aș gura ta?” Opt ore să stai în cur. Pare absurb, dar îți amorțește curul. Ai o senzație de disconfort total. Nu-i simplu deloc. Bașca că sunt mulți care-l copiază acum. Înainte dădeau cu pietre.
Citește, Oana Zăvoranu Ep. II
Citește Oana Zăvoranu, Ep.I