TABU.RO: Dacă ar fi să vă luați singur un interviu, cu ce întrebare ați începe?
CĂTĂLIN BOTEZATU: În primul rând de ce mai stau în țara asta și, în al doilea rând, de ce continui să mă mocirlesc în promiscuitatea asta din România.
T.RO: Åži ce v-ați răspunde?
C.B.: Pentru că sunt un patriot convins, dar asta nu e neapărat o calitate, ci ține și de educație. Pentru că, fără să vreau, am devenit o persoană publică și continui să mă mocirlesc în promiscuitatea asta pentru că e un sistem în care am intrat datorită business-ului, dar îmi asum acest lucru incluzând și partea rea a societății și partea bună a societății. Îmi asum compromisuri. Nu de puține ori mi se întâmplă să fiu un om umil și modest în fața unor clienți care nu sunt cu nimic mai buni decât mine, ci dimpotrivă…, dar clientul nostru e stăpânul nostru. Mi se întâmplă să mă cobor la nivelul unor clienți pentru a realiza afacerea.
T.RO: Ați spus că sunteți patriot. Ce faceți ca patriot?
C.B.: Ceea ce ar trebui să facă mulți oameni care se bat cu pumnul în piept că sunt români. Îmi ajut semenii, în primul rând. Sunt printre puținele persoane publice care, deși au făcut multe acte caritabile, nu s-au lăudat cu lucrul ăsta. Poate doar în cazurile în care un contract impunea acest lucru. Nu m-am lăudat niciodată cu treaba asta pentru că sunt de părere că atunci când faci un lucru bun, îl faci gratuit fără a aștepta ceva în schimb. Ca patriot, sunt mândru să spun că sunt cunoscut peste hotare fără a fi fost ajutat de nimeni. Nici de Guvern, nici de vreun minister. Am ajuns să particip la toate săptămânile modei doar pe puterile mele, fără a primi un leu de la stat așa cum se întâmplă cu alții care primesc niște fonduri extraordinare, dar care nu aduc niciun beneficiu, niciun aport pozitiv de imagine României. Sunt printre puținii români care, atunci când sunt în străinătate, nu îmi ascund naționalitatea. Mă laud cu România și frumusețea ei, cu valorile pe care le avem. Am fost mereu mândru când, oriunde eram în lume, la Covent Garden la Londra sau la Metropolitan Opera din New York, iar pe scenă cânta Angela Gheorghiu, îmi venea să mă ridic în picioare și să strig: "Uite și ea e româncă, ca și mine!". Mă mândresc cu Nadia, cu Å¢iriac, cu Năstase, chiar și cu regina sprâcenelor care, în maniera ei, aduce un plus României.
T.RO: Apropos de donații am văzut pe site-ul oficial Cătălin Botezatu, că onorariul dumneavostră de la "Dansez pentru tine", despre care se știe că a fost unul uriaș, urma să fie donat. S-a întâmplat acest lucru?
C.B.: Au fost donate din prima, iar sumele au fost foarte mari. Nu pot să spun despre ce sumă este vorba și nici nu voi intra în detalii despre destinația banilor pentru că nu vreau să mă laud cu asta.
T.RO: Credeți că sunteți mai bun ca om de afaceri sau ca designer?
C.B.: Vreau să cred că sunt un designer bun care știe să-și managerieze bine afacerile.
T.RO: Dacă fix în momentul ăsta ar apărea de nicăieri o trupă de comando, v-ar lega la ochi și v-ar adormi, iar următorul loc în care v-ați trezi ar fi pe Wembley în fața a 120.000 de mii de spectatori și ar trebui să cântați o piesă ca să vă salvați viața, ce ați cânta?
C.B.: Apologize. E o piesă care îmi place mult. Sau mai degrabă aș cânta Take My Breath Away de la Berlin.
T.RO: Cântați prin casă?
C.B.: Da, normal. Cânt. În baie, prin casă, peste tot. Aș fi nebun să nu recunosc că "latru" prin casă.
T.RO: Care e legătura dumneavostră cu filmele și cu muzica?
C.B.: Una extraordinară pentru că sunt o mare sursă de inspirație pentru mine ca designer. Nu aș putea trăi fără ele. Teatrul e o sursă de inspirație. Am avut multe filme ca sursă de inspirație: Avatar, după Rocky am făcut Boxing-ul, din Narnia m-am inspirat pentru Ice. Muzica îmi e indispensabilă ca om, o folosesc la greu în show-urile mele. Îmi fac singur selecțiile muzicale pentru prezentări. Sunt un tip căruia, dacă îi dai drumul într-un Virgin, poate sta acolo și trei zile.
T.RO: Dacă ați putea să alegeți ultima piesă pe care să o ascultați înainte de a muri, ce piesă ați alege?
C.B.: How Could an Angel Break My Heart a lui Toni Braxton sau Rapsodia pe o temă de Paganini a lui Rahmaninov.
T.RO: V-ați gândit vreodată să luați o pauză mai lungă de la tot ce faceți acum?
C.B.: De multe ori. Am fost foarte obosit și am zis, pe românește, "îmi bag picioarele!", dar nu am avut niciodată puterea să fac asta. Nu neapărat că mi-a fost teamă, dar ai nevoie de o determinare uriașă să poți să spui "mă opresc acum" sau "îmi iau viața acum".
T.RO: Ați avut de vreo două ori tendința de a vă lua viața…
C.B.: Da. Am avut. Pentru că sunt om și am avut tendința de a face lucruri nebunești pe care mi le asumam la momentul respectiv, dar pe care le-aș fi regretat mai apoi. Eu am trecut peste momentele astea și acum le tratez cu o ușoară ilaritate. Sunt prea egoist și prea laș ca să fac asta.
T.RO: Vi s-a mai întâmplat în ultima vreme să vă gândiți la sinucidere?
C.B.: Nu. Mi-am dat seama că nimic nu merită asta. Dacă mă întrebai acum câțiva ani la ce aș renunța pentru persoana iubită aș fi zis că la tot. Dacă mă întrebi acum, îți voi răspunde că la nimic.
T.RO: Aveți vreo persoană iubită în momentul ăsta?
C.B.: Nu. În afară de părinții mei, de Cleopatra, cea mai bună prietenă a mea, și de Joshua, prietenul și asociatul meu, chiar nu iubesc pe nimeni.
T.RO: Visați vreodată cu ochii deschiși?
C.B.: Mereu. Dar nu sunt genul de om care să viseze cai verzi pe pereți. Visez doar la lucuri care pot fi realizate. Îmi trasez niște vectori, stabilesc un scop, ținând cont de faptul că nu tot timpul lucrurile vor merge așa cum vreau eu. Sunt foarte realist și pornesc de la premiza că se poate întâmpla orice.
T.RO: V-ați bătut vreodată?
C.B.: Evident. Încă din copilărie. Eram coleg cu Emil Cârjan care lucrează la Poveștiri la Acasă TV și pentru că eram cei mai slabi și mai lungani, ni se spunea Uscații. Åži nimeni nu voia să se joace cu noi pentru că eram altfel. Åži tot timpul ne băteam cu ei. Ne băteam și cu țiganii, dar nu pentru că aveam ceva cu ei, ci pentru că așa se întâmpla. M-am bătut în liceu. Am fost bătut în liceu. Uite, după ce am dat treapta a doua, fiind un puști drăguțel și haios, fetele din clasele mai mari au pus ochii pe mine, iar asta i-a deranjat pe colegii mai mari și mi-am furat-o urgent. Le-am dat-o și eu mai târziu.
T.RO: Ce-ați schimba la dumneavoastră?
C.B.: Din punct de vedere fizic, îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt așa cum sunt. Sunt mulțumit cu ceea ce am, că sunt sănătos. Aș schimba faptul că sunt prea credul și dau prea mult credit oamenilor. M-aș face puțin mai dur, dar cred că am devenit mai dur în ultima perioadă din cauza vicisitudinilor vieții. Din cauza răutății și prostiei oamenilor.
T.RO: Nu știu dacă ați auzit, dar acum vreo două săptămâni s-a depus la CNA o cerere pentru deschiderea unui canal porno românesc…
C.B.: Foarte tare…
T.RO: A fost respinsă…
C.B.: Foarte nasol…
T.RO: Ce părere aveți despre pornografie?
C.B.: E o chestie normală, așa cum ar trebui să fie și casele de toleranță. Pentru că asta nu ar face decât să controleze un fenomen care există deja. Să controleze bolile care se răspândesc aiurea. Un canal porno… Toată lumea se uită la reviste porno, la filme porno, se masturbează, să nu fim ipocriți. Eu nu îi cred pe cei care spun că nu s-au uitat niciodată la așa ceva.
T.RO: Faceți asta?
C.B.: Evident. Atunci când am timp sau sunt într-un hotel care are un canal porno și sunt singur, da!
T.RO: Care este povestea cu care captați tot timpul atenția ascultătorilor, a prietenilor? Povestea lui Cătălin Botezatu care lasă oamenii cu gura căscată…
C.B.: Nu am povești standard. Iar povestea care va uimi pe toată lumea, nu am spus-o încă și nici nu o să v-o spun acum. Dar va apărea în această toamnă sub forma unei cărți. Åži nu dau detalii despre ea…
T.RO: Măcar un hint mic…
C.B.: Sunt sigur ca toată lumea s-ar aștepta ca prima mea carte, eu sper să fie mai multe, să fie foarte glam. Nu va fi așa. Eu am început această carte prin a descrie perioada cea mai neagră din viața mea. Pentru că îmi asum acea perioadă și nu regret nimic. De aceea, cartea pe care am scris-o și care va ieși pe piață cel târziu în această toamnă, începe exact cu pasajul cel mai sumbru din viața mea în care am căzut de foarte sus undeva foarte jos. Iar asta m-a ajutat și m-a motivat să mă ridic și mai sus decât eram înainte.
T.RO: Dacă ați putea să petreceți o oră învizibil în camera unei personalități din România pe cine ați alege?
C.B.: Ar fi senzațional! De multe ori m-am gândit la treaba asta. Dar nu aș alege pe nimeni din România pentru că nu mă interesează nimeni din România. Aș alege-o pe Madonna. (notă personală: fix acum un an Madonna concerta în România) Aș vrea să știu cum e ea în realitate. Åžtiu că o mare parte din ea e contrafăcută, în sensul bun al cuvântului, și aș vrea să văd cum e ea de fapt. Ce e în sufletul ei, ce simte ea, dacă se simte împlinită și iubită, dacă într-adevăr acea față, tot timpul veselă și care emană senzualitate și sex, este adevărata ei față. De obicei oameni care vor să pară senzuali sau sexuali sunt exact invers.
T.RO: Deci v-ar plăcea să aveți o putere supranaturală… Ar fi invizibilitatea sau altă putere?
C.B.: Nu știu, dar sunt sigur că aș face mult bine. Așa sunt eu. Sunt săgetător și îmi place să spun despre mine că sunt acel cal de foc care aleargă nu ca să câștige cursa, ci ca să își întrețină forma.
T.RO: Există un adevărat cult zvonistic legat de orientarea dumeneavostră sexuală…
C.B.: Nu sunt nici gay, nici bi. Dacă vreodată mi se va întâmpla să am o aventură de acest gen, o voi spune public.
T.RO: Nu asta voim să vă întreb. Voiam să vă întreb de unde credeți dumneavoastră că au apărut aceste zvonuri.
C.B.: Ceea ce este foarte deranjant la aceste zvonuri e faptul că ele îmi anihilează mai mult de jumătate din viață despre care nu s-a scris nimic și anume în care eu am BIP cea mai frumoasă parte a populației feminine din România. Aceste zvonuri sunt lansate de niște oameni frustrați, bărbați în speță, cărora nevestele le spun când se uită la TV: "Uite ce mișto e Botezatu!" sau "Ce l-aș f**e pe Botezatu!". Sau soții care deja l-au f***t pe Botezatu, iar bărbații lor știu sa nu știu. Ceea ce nu știu frustrații care lansează aceste zvonuri e faptul că multe dintre soțiile lor au trecut sau încă mai trec prin patul meu, dar nu voi da detalii despre ele pentru că nu sunt un mitocan. Zvonurile sunt lansate și de femei care au vrut să ajungă în patul meu, dar cum acest lucru nu s-a întâmplat, ce puteau să-mi impute în condițiile în care nu arăt nici rău și sunt celebru? Că sunt impotent sau că sunt gay! Nu sunt nici impotent, nici gay. Mă simt onorat că sunt plăcut și iubit în egală măsură și de bărbați și de femei. Acum să fim serioși, dacă Beckham sau Ronaldo au pozat în reviste pentru gay, înseamnă că sunt și ei gay? Sau dacă majoritatea creatorilor de modă din afară sunt gay, înseamnă că automat sunt și eu? Asta denotă lipsă de cultură. Mă deranjează că mi se anihilează zeci de povești de dragoste cu femei celebre sau mai puțin celebre și faptul că am fost și sunt un Don Juan. Nu-mi pasă. La urma urmei știu că atât timp cât voi exista, multe femei vor băloși după mine.
T.RO: Credeți că vă veți căsători vreodată?
C.B.: Nu, pentru că nu cred în această instituție. Am avut prieteni pe care i-am văzut căsătorindu-se pentru ca apoi să îi văd divorțând sau care s-au sacrificat sau au rămas prizonieri în niște căsătorii incomode doar de dragul copiilor.
T.RO: Atunci miza emisiunii "Burlacul" care e pentru dumneavostră?
C.B.: Niciuna. E miza unui reality show făcut foarte bine. Totul e foarte real. Nu mi-am închipuit de la început că voi vibra, dar am început să vibrez apropos de câteva fete. Cert este că m-am implicat emoțional și mă bucur. Mi-am dovedit că mai pot vibra.
T.RO: De-a lungul vieții dumneavoastră care sunt momentele care vă vor rămâne mereu în memorie?
C.B.: Copilăria de la bunica. Mă făcea să mă simt fericit și protejat. Apoi au fost recunoașterile mele internaționale. Când am văzut piramidele din Egipt și faptul că am făcut o prezentare de modă acolo. Am fost primul creator de modă din lume căruia i s-a permis o prezentare de modă acolo. În copilărie o adoram pe Angela Similea și mă gândeam cum ar fi să stau lângă Angela Similea, iar mai târziu a devenit clienta mea. Sau când la New York am stat în loja regală la Metropolitan Opera și am văzut-o pe Angela Gheorghiu și mii de oameni o aclamau, iar la sfârșitul spectacolului am fost singurul dintre ei care s-a bucurat de o cină alături de Angela Gheorghiu pentru că îmi era prietenă, nu vă gândiți la prostii, și mă gândeam cât de onorat sunt. Sau când Nadia a venit la prezentarea mea de la New York, și toată lumea era "Wow, Nadia a venit la prezentare la Botezatu!". Ăsta e un moment memorabil. Åži acum mi se face pielea de găină.
T.RO: Dacă mâine s-ar organiza alegeri pe cine ați vota ca președinte al României?
C.B.: Pe Meleșcanu, pe Petre Roman dacă ar fi așa cum era pe vremuri, Tariceanu. Cred că o clasă politică bună ar fi una de oameni bogați pentru că, așa, nu s-ar mai gândi să fure.
T.RO: Care e ultimul banc la care ați râs foarte tare?
C.B.: Dilema caprei: Ce sunt eu? Animal sau poziție?