Tabu.ro: Anii de activism pentru conștientizarea pericolului pe care îl reprezintă sida v-au convins să fondați Gay Men’s Health Crisis și apoi ACT UP. Ce organizație ați fonda astăzi pentru comunitatea gay?
LK: Mi-ar face plăcere să existe un nou ACT UP, care să se ocupe cu aceeași vigilență de protestul împotriva formelor de agresiune a comunității gay. Am încercat să revigorez asociația aceasta la cea de-a douăzecea aniversare, dar n-a funcționat. Am ținut un speech la acea dată, în care am spus că nu suntem firimituri și nu trebuie să ne mulțumim cu firimituri. Din păcate, nu este un moment bun pentru activism în Statele Unite.
Tabu.ro: Nu ați descris niciodată comunitatea gay ca un loc ideal, iar majoritatea contestatarilor dvs. provin chiar din sânul comunității. S-a schimbat acest lucru?
LK: În tot ceea ce am făcut și fac există un număr de oameni care sunt de acord cu mine și un altul care nu sunt de acord. Am considerat că asta înseamnă că pot merge înainte, fără să mă las descurajat de critică.
Tabu.ro: În piesa dvs. ‘Inima normală’ are loc o căsătorie gay. Piesa a fost scrisă în 1989. Cum calificați progresul făcut în discuțiile despre căsătoriile gay după douăzeci de ani?
LK: Un progres există, doar că lucrurile se întâmplă foarte încet. Faptul că este o decizie pe care fiecare stat în parte trebuie să o ia, face ca lucrurile să pară neschimbate în mare parte, dar un progres există.
Tabu.ro: Ați făcut o paralelă între morțile tăcute din primul deceniu sida și Holocaust, fapt care nu a fost primit cu zâmbetul pe buze de toată lumea.
LK: Așa este, iar eu tot nu mi-am schimbat părerea. Anii sida au fost holocaustul nostru și nu există nicio diferență. Încerc, totuși, să păstrez majuscula pentru Holocaustul din cel de-al doilea război mondial.
Tabu.ro: Ați subliniat în nenumărate ocazii importanța studiilor universitare gay, iar departamentul de studii gay de la Yale este unul din meritele dvs. Ce se întâmplă acum în studiile gay?
LK: Da, în 1997 am oferit fonduri pentru o catedră de studii gay la Yale, bani care, într-un final, au fost acceptați. Studiile gay au fost înfrumusețate cu cuvântul ‘queer’, fapt care mie îmi displace. Yale n-a fost cu nimic diferit de celelalte instituții în această privință.
Tabu.ro: Ați trăit patru decenii de activism gay pentru o viață decentă și respectul celor din jur. Care este mesajul dvs. pentru tinerii care descoperă în zilele noastre că sunt gay?
LK: Este același mesaj pe care l-am transmis de curând la o adunare de peste 10.000 participanți în Dallas (notă: 20 septembrie, marșul mândriei gay din Dallas). Aud din ce în ce mai des vorbindu-se despre vechea și noua gardă, sau despre vechea și noua generație gay, și despre cât de diferiți suntem. Nu este adevărat. Suntem o singură generație și suntem toți înrudiți.