TABU.RO: Ce ai vrea să faci mâine dacă ai avea un milion de euro?
LORA: Aș mai filma un clip pentru piesa la care lucrez acum și care e făcută de Smiley. Piesa are un mesaj real despre faptul că oamenii sunt din ce în ce mai triști și din ce în ce mai răi. Se numește "Time", iar versurile spun că, dacă am vrea să plecăm într-o zi, într-un loc unde să fie mai puțină răutate și suferință, acela ar fi locul în care timpul se dilată, iar oamenii ar avea mai mult timp la dispoziție să gândească înainte de a acționa. Altfel, m-aș duce pe o insula, aș ajuta oameni, m-aș distra, aș cumpăra case. Deocamdată sunt mai nomadă, stau în chirie în Ghencea. Proprietarilor le place că sunt artistă, mă urmăresc la TV, doamna mă întreabă ce mi-am mai cumpărat de îmbrăcat. Åži am aer condiționat. Altfel era grav.
T.RO: Care e cel mai mare regret al tău în momentul ăsta?
L.: Că am pierdut foarte mult timp încercând să nu ascult de oameni mai înțelepți decât mine. Am vrut mereu să fiu independentă. Poate, dacă eram mai inteligentă, ascultam de oamenii cu o mai mare experiență de viață și nu aș fi luat atâtea țepe. Regret că am fost credulă și am crezut tot ce mi se promitea. În industria muzicală din România, dacă aș fi știut despre ce este vorba, aș fi făcut multe lucruri altfel. Capcana cea mai mare e să ai încredere în cei care îți promit că te vor ajuta să îți construiești o carieră. Sunt mulți cei cărora le place să arunce cu vorbe și apoi să uite.
T.RO: Care ți-ai dori să fie punctul maxim al carierei tale? Cum va arăta momentul în care tu te vei simți un artist împlinit?
L.: Visez să fiu un artist apreciat, iar oamenii să mă oprească pe stradă și să îmi mulțumească pentru piesele făcute de mine. Visez să cânt alături de mari artiști ai lumii. Adică, uite, de exemplu, am eu o fantezie în care eu cânt o piesă, iar pe fundal se aude un pian, iar când lumina ajunge la pian, să fie Alicia Keys cea care cântă. Visez să fac un film despre o fată mai săracă, dar rebelă, care are un talent, oricare ar fi el, și care să se lovească de o societate cu o mentalitate opusă celei pe care o are ea.
T.RO: Te regăsești în scenariul ăsta?
L.: Da. În mare parte.
T.RO: Cum așa? De unde vii tu?
L.: M-am născut la Vaslui. Tata a murit într-un accident când aveam patru ani. Era unul dintre cei mai respectați medici din Moldova și țin minte că la înmormântare a venit lumea ca la Michael Jackson. Nu glumesc. Era o mare de oameni. Mama a fost nevoită să ne crească singură. Ea e farmacistă și, în primă instanță, ne-a lăsat pe mine și pe fratele meu la bunici. Am crescut la țară până la șapte ani. Apoi ne-am mutat la Galați și am început școala. Acolo am fost descoperită imediat de un profesor care m-a pus solista corului deși celelalte fete erau mult mai mari. Åži de atunci tot o țin cu muzica. Mama nu a fost de acord. Ea voia să fiu tot farmacistă. Era foarte dezamăgită.
T.RO: Åži acum are aceeași părere?
L.: Nu. Dimpotrivă. Cred că este persoana care mă încurajează și mă apreciază cel mai tare pentru că și ea și-a dorit același lucru, a avut același vis. Dar părinții au obligat-o să facă altceva. Ea cântă și acum doine populare pentru mine și fratele meu. Mama nu m-a lăsat să dau la liceul de artă și din cauza asta am devenit foarte răzvrătită. Am fost la un liceu de chimie, iar după clasa a noua m-am mutat la filologie la un liceu rău famat, dar care era mai aproape de casă. Am fost corigentă la toate materiile la care mama își dorea să excelez: la chimie și la fizică. Pentru că așa am vrut eu. Așa simțeam atunci. Că trebuie să mă cert cu toată lumea, să fiu împotriva tuturor.
T.RO: Care e cea mai mare prostie pe care ai făcut-o în timpul liceului?
L.: Am făcut multe. Foarte multe. Cea mai mare a fost când am bătut o colegă în fața liceului pentru că o bătea pe una dintre prietenele mele. Åži am intervenit foarte violent. I-am dat un genunchi în gură și știu că a avut probleme serioase apoi cu dantura. Åži că nu mai voia să vină la școală de frica mea. A fost ghinionul ei pentru că eu făceam arte marțiale la ideea mamei mele care credea că o să mă mai temperez în felul acesta. Nu a fost așa. Am primit media șapte la purtare. Toți aveau media scăzută pentru absențe, eu o aveam pentru violență.(râde) Prin clasa a douăsprezecea m-am mai ponderat pentru că m-am îndrăgostit.
T.RO: Cum era băiatul?
L.: Era bateristul din trupa pe care o făcusem. Am fost șapte ani împreună și am învățat multe din relația cu el. Ne-am despărțit din cauza distanței și a geloziei lui. Nu avea încredere în mine, dar nu avea motiv. Nu mi-am înșelat niciodată vreun iubit.
T.RO: Câți iubiți ai avut?
L.: Trei.
T.RO: Åži dacă ar fi să-l caracterizezi pe fiecare într-un singur cuvânt cum i-ai descrie?
L.: Hmmm. Foarte bun prieten, foarte bun prieten și THE ONE, alesul.
T.RO: E vorba de actualul iubit?
L.: Da. M-a cerut în căsătorie, am zis DA, dar nu ne grăbim cu nunta. Suntem de doar un an și jumătate împreună. E un tip minunat și vrem să luăm lucrurile ușor.
T.RO: În afară de moartea tatălui care e cea mai urâtă amintire din copilărie?
L.: Am fost un copil foarte dubios și posesiv. Prindeam animale și le țineam pentru mine. Am avut și o cioară. Când aveam șase ani, bunicul meu mi-a adus un iepuraș care era rănit un picior. Eu l-am legat cu o sfoară de un alt picior ca să-l plimb prin curte, iar el s-a băgat după un frigider și nu mai voia să iasă. Åži am tras atât de tare încât i-am smuls piciorul. Mi se pare horror. A fost prima dată când am plâns în hohote. Nici la moartea lui tata nu am plâns. Atunci am înțeles pentru prima oară că făcusem ceva rău.
T.RO: Cât timp petreci în fața oglinzii sau la saloane de cosmetică?
L.: Nu mă duc niciodată pentru că am fost țepuită. Fetele de la salon, cred că m-au văzut la TV, și-au zis că sigur am bani, și mi-au cerut mult mai mult decât clientei care fusese înaintea mea deși mi-au făcut același lucru. De atunci nu mai merg. Mă vopsește iubitul meu, mă epilez singură, îmi fac unghiile singură. Mama îmi trimite cele mai bune creme de la farmacie.
T.RO: Agenția de PR "She Rocks" mai există?
L.: Da și nu prea. E un proiect inițiat de mine împreună cu o prietenă de-a mea care s-a mutat în Austria. Agenția nu mai există, dar ideea persistă. Eu, ori de câte ori văd oameni care îmi plac, îi ajut cum pot eu să ajungă unde vor. Mă pricep mult mai bine să îi ajut pe alții decât să mă ajut pe mine.
T.RO: Cum te descurci cu banii?
L.: Mereu m-am descurcat cu banii. În liceu jucam biliard pe bani și câstigam. Sau îmi provocam colegii și prietenii la pariuri pe tot felul de prostii și cîștigam. Acum mă descurc bine, decent. Îmi permit să trăiesc. Cei care își imaginează că artiștii tinerii trăiesc ca pe roze, greșesc. Mai ales cu principiile mele. Altfel, puteam să fiu și eu plimbată în jurul lumii, să mi se facă videoclipuri scumpe sau așa mai departe.
T.RO: Ai primit astfel de oferte de la domni generoși?
L.: Absolut. Oricâte șepci în cap mi-aș fi pus, nu am reușit să scap.
T.RO: Åži cum erai abordată?
L.: Uneori mai pe ocolite, alteori direct. Am stat la un moment dat de vorbă într-un club cu un tip despre care știam că e bogat și care părea interesat să ma ajute, iar când a văzut că se face târziu m-a întrebat: "Hai, mergem la hotel?". Dar nu am regretat niciodată că nu am mers.
T.RO: Crezi că ai fi avut mai mult succes acum dacă spuneai DA?
L.: Da, dar eu nu-mi doresc atât de mult succesul încât să mă prostituez pentru el. Muzica e mai sfântă de atât.
T.RO: Cât de important e sexul pentru tine?
L.: E important, dar nu cel mai important. E o nevoie. În primul rând nevoia de dragoste.
T.RO: Ai poza în Playboy?
L.: Nu. Am fost ofertată și am spus DA pentru un milion de euro.
T.RO: Deci ai poza pentru un milion de euro?
L.: Da.
T.RO: Cum ai vrea să fie pictorialul?
L.: Rock. Dar nu aș accepta să mi se vadă organele genitale. Mi se pare o expunere absurdă. De ce ar avea cineva nevoie să-mi vadă organele genitale? Eu nu vreau să transmit asta.
T.RO: Îți compui singură piesele?
L.: Unele da. Altfel, accept compoziții de la oricine. Nu cred că artiștii trebuie să lucreze doar cu Marius Moga, George Hora sau Smiley pentru că la ei succesul e sigur. Eu lucrez și cu oameni care nu au mai compus niciodată. Îmi place să experimentez.
T.RO: Ce proiecte ai?
L.: La sfârșitul lui august voi lansa piesa și clipul pentru piesa "Hot Spot". E regizat de Spike și este primul lui clip care nu are legătură cu hip-hop-ul. Dar am colaborat foarte bine. Am colaborat și cu un prieten de-al meu, designer vestimentar, Emil Comedie, Come, care este un tip genial. Mai e un proiect numit "Life on Mars", un proiect cu trupă live. Cântăm eu și Loredana Ciubotaru, iar instrumentiștii vin din trupe mari. Iar proiectul constă în cover-uri, dar altfel de cover-uri. Cântăm de la Skunk Anansie, de la Cardigans, Pixie Lott, Noisettes. Pe 27 august vom avea cel de-al doilea concert în Juke Box.
T.RO: Åži ultima chestie, o să te rog să-mi spui un banc.
L.: Pfff. Se trezește un tip într-o dimineață și vede în oglindă că are un coș în frunte. Încearcă să-l stoarcă, nu poate, pleacă la muncă, acolo observă că îi crește din ce în ce mai mare. A doua zi de dimineață la fel, până seara se face cât pumnul și, panicat, se hotărăște să se ducă la medic în dimineața următoare. Când se trezește și se uită în oglindă și vede stupefiat că are pe frunte o broască. Aproape de leșin se îmbracă, se urcă în mașină, fuge la spital, intră în cabinetul doctorului, iar acesta întreabă: "Ce s-a întâmplat, domnule?", la care broasca răspunde: "Nu știu dom’le, mi-a crescut ăsta pe fund!".
dir="ltr" class="" id="eow-title">Lora-Hot Spot video teaser #1
Lora-Hot Spot video teaser #1