TABU.RO: „Vaya con Dios” este numele pe care l-ați dat trupei după ce ați văzut un documentar la televizor. Despre ce era vorba și ce v-a impresionat?
Dani Klein: Cred că mi-a plăcut numele pentru că era ca și când cineva îmi făcea mie o urare de bine. „Vaya con Dios” înseamnă „mergi cu Dumnezeu”, deci sugerează că totul va fi bine și, într-un fel, cred că îmi atribuiam urarea. Documentarul era despre o zonă din Miami unde locuitorii încercaseră să recreeze atmosfera din Cuba, iar „Vaya con Dios” era numele pe care îl dăduseră cartierului respectiv.
T.RO: „Mergi cu Dumnezeu” este o urare pe care o folosim și în România. Personal, ce reprezintă această urare pentru tine?
D.K.: Nu sunt o persoană religioasă și nici nu cred în Dumnezeu, însă cred în ceea ce Dumnezeu simbolizează, ideea de bine. Dacă Dumnezeu ar exista cu adevărat atunci cred că și-ar dori ce este mai bun pentru oameni. Dar în particular, „mergi cu Dumnezeu” n-are nicio însemătate pentru mine.
T.RO: Este adevărat că țările latine, poate și din pricina numelui trupei, au reacționat mai bine la muzica pe care o cântați?
D.K.: Nu e adevărat. Am vândut foarte multe albume și în țările nordice. De exemplu, am avut pentru prima dată succes acasă, în Belgia (n.red. ceea ce mi s-a părut ciudat pentru că toate biografiile despre trupă afirmă că Belgia a fost printre ultimele țări care le-a recunoscut succesul). Pe urmă am avut succes în Finlanda și în Germania, apoi acesta s-a răspândit.
T.RO: Trupa și-a schimbat des componența. Din punct de vedere muzical și din punct de vedere al unității trupei, cum v-a influențat acest lucru?
D.K.: Ca unitate a trupei n-a influențat-o pe aceasta cu nimic. Muzical însă a influențat-o, poate, ca mod de interpretare. De exemplu, azi, membrii trupei vin, în majoritate, din zona de jazz așa că felul în care cîntă melodiile au, cu precădere, accente din această zonă.
T.RO: În 1996 ai luat, timp de trei ani, o pauză. Ce anume ai făcut în acest timp?
D.K.: Am devenit mai împăcată cu mine pentru că am început să mă ascult mai mult în loc să fac tot ceea ce alți oameni îmi spuneau să fac. Am început să-mi acord timp și să nu mai las anumite situații să mă streseze, să nu mai fac atât de multe lucruri în același timp, să-mi ascult mintea și corpul, să am grijă de ele și să fiu mai bună cu mine însămi tocmai ca să funcționez mai bine și să pot să fiu mai bună cu alți oameni.
T.RO: Când ai revenit pe scenă în 1999, ai avut o altă abordare în privința muzicii?
D.K.: M-am bucurat să revin pe scenă, să fiu cu colegii mei, să mă distrez și să reîncep să călătoresc. Am fost fericită și pregătită să fiu înapoi.
T.RO: Vii din nou în România. Există ceva în mod special care îți place aici?
D.K.: Păi, oamenii mă cheamă să revin, nu mă autoinvit (râde). Åži sigur că îmi și place aici.