Abuzul sexual este o realitate zilnică pentru femeile din Coreea de Nord, potrivit unui nou raport deranjant care detaliază o cultură agresivă a maltratării în dictatura lui Kim Jong Un.
Ancheta Human Rights Watch (HRW) a constat în interviuri cu 54 de coreeni care au părăsit țara din 2011, când Kim Jong Un a ajuns la putere și opt foști oficiali. A durat doi ani pentru ca povestirile acestora să fie strânse într-un raport de 86 de pagini, potrivit Newsweek.
Oficialii guvernamentali, gardienii penitenciarelor, interogatorii, poliția, procurorii și soldații sunt enumerați ca agresori de către martori, fie în situații zilnice, cum ar fi piețele, fie în condiții extreme din închisorile țării.
Mărturiile vizează o imagine a abuzului sexual instituționalizat, comisă în mod deschis de cei aflați la putere împotriva femeilor care se confruntă cu închisoarea și tortură sau moarte dacă se împotrivesc. “Când un gardian sau un ofițer de poliție” alege “o femeie, nu are altă posibilitate decât să se conformeze oricăror cerințe pe care le face, fie că este vorba despre sex, bani sau alte favoruri”, se arată în raport. Kenneth Roth, directorul executiv al HRW, a explicat: “Femeia nord-coreeană nu are dreptul la reclamații în dictatura lui Kim Jong Un”.
Coreea de Nord este unul dintre cei mai mari agresori ai drepturilor omului din lume. Un raport din 2014 al Națiunilor Unite a documentat cazuri de “exterminare, ucidere, înrobire, tortură, detenție, viol, avorturi forțate și alte violențe sexuale, persecuții pe motive politice, religioase, rasiale și sexuale, transferul forțat al populației, dispariția forțată a persoanelor și alte acte inumane”.
Deși cifrele concrete sunt greu de stabilit, organizația crede că există între 80.000 și 120.000 de prizonieri politici deținuți în lagărele de concentrare din întreaga țară. Acolo și în altă parte, cei aflați la putere operează fără a fi trași vreodată la răspundere pentru faptele lor. Femeile sunt în mod deosebit expuse riscului de abuz de putere, majoritatea celor în poziții de autoritate fiind bărbați. Pe piața neagră a țării – o sursă vitală de acumulare de venit pentru multe familii – violența sexuală este considerată normă, potrivit unui fost comerciant.
Oh Jung Hee a declarat pentru HRW că polițiștii și poliția “ne-au considerat jucării sexuale”, adăugând că “se întâmplă atât de des încât nimeni nu crede că este ceva deosebit”. Normalizarea unei astfel de violențe înseamnă că efectele acesteia nu pot fi resimțite decât mai târziu. 21 de comercianți de sex feminin au declarat pentru HRW că au experimentat violențe sexuale și avansuri sexuale nedorite din partea unor oficiali guvernamentali în timpul activității lor. Normalizarea combinată cu corupția și teama înseamnă că puține femei raportează acest abuz, a spus HRW. Doar o singură persoană a vorbit pentru a depune o plângere la poliție.
Deținuții sunt chiar mai neajutorați în fața autorității guvernamentale totale. Unele femei au declarat că au fost agresate sexual după ce au încercat să treacă ilegal în China. Park Young Hee a încercat o astfel de evadare. Prinsă de chinezi și transferată înapoi în Coreea de Nord, ea a fost abuzată de-a lungul mai multor zile de un polițist. Ofițerul “m-a făcut să stau foarte aproape de el și m-a atins prin haine și de dedesubt”, își amintea ea. “De asemenea, m-a atins între picioare în diferite zone”.
Park a spus că a fost îngrozită că și-ar putea pierde viața, dat fiind poziția ei, astfel încât nu a avut de ales decât să suporte abuzul și să răspundă la avansurile sexuale explicite. “Viața mea era în mâinile lui, așa că am făcut tot ce dorea. Cum aș fi putut face altceva? “, a întrebat ea.
Povestea lui Park a fost una similară cu cea a lui Yoon Mi Hwa, care a fost prinsă încercând să fugă în China în 2009. În timp ce era reținută în Coreea de Nord, “În fiecare noapte o femeie era forțată să plece cu un gardian și era apoi violată”, a spus ea. “În fiecare noapte, un gardian al închisorii deschidea ușa celulei. Stăteam în liniște deplină, prefăcându-mă că nu am observat, sperând că nu voi fi eu cea care trebuie să-l urmez pe gardian.”
Opt foști prizonieri femei au declarat pentru HRW că au experimentat “abuz sexual, verbal și fizic” comise de agenții guvernamentali. Declarația de presă care însoțește raportul a spus: “Guvernul nu reușește să investigheze și să judece reclamații sau să ofere protecție și servicii victimelor ba chiar afirmă că în țară nu există sexism sau violență sexuală”.
Roth a spus ca tara trebuie să remedieze problema. Acest raport, a adăugat el, dovedește că “Coreea de Nord nu mai poate spune că violența sexuală nu există … iar Kim Jong Un ar putea opri acest lucru dacă ar vrea”