Cărțile din seria Fifty Shades of Grey ale autoarei britanice E. L. James au fost de departe cele mai vândute cărți ale deceniului trecut, dând startul unui boom al eroticii și a practicilor sexuale neconvenționale. Dar au dus la o schimbare de durată?
Trilogia scriitoarei E. L. James (pseudonim pentru Erika Mitchell) a fost publicată între 2011 și 2012. La sfârșitul anului trecut, s-a anunțat că cele trei volume au fost cele mai vândute cărți ale deceniului. Doar în Marea Britanie, s-au vândut 4,7 exemplare tipărite din Fifty Shades of Grey, din Fifty Shades Darker s-au vândut 3,3 milioane de exemplare, iar din Fifty Shades Freed 3,1 milioane de exemplare. S-au vândut două exemplare ale primei cărți pe secundă. La nivel mondial, până în 2015, s-au vândut peste 150 de milioane de exemplare. Dar, alături de numărul mare de exemplare vândute, a existat o influență culturală de durată?
Iată care e povestea seriei, pe scurt: Anastasia Steele o studentă la Litere, în vârstă de 22 de ani, virgin, întâlnește un miliardar în vârstă de 27 de ani și un fan al practicilor S&M, Christian Grey. Ea vrea să iasă cu el, dar el vrea să îi fie supusă în fanteziile sale sexuale. Fata accept provocarea, duce o viață neliniștită între practici sexuale neconvenționale cu acest tânăr misterios și un trai în penthouse-uri, restaurante luxoase și mașini scumpe. El îi vorbește despre trauma copilăriei sale și devine mai accesibil, ajung să se îndrăgostească unul de celălalt. Se căsătoresc și Grey decide că nu mai vrea să-i provoace durere soției sale. Au doi copii. Sfârșit!
Lumea a fost fascinată de succesul ei, așa cum se întâmplă adesea atunci când există ceva de care se bucură femeile și adolescente. Dar multe s-au întrebat: după ani de lupte pentru egalitate, femeile moderne au vrut în secret să fie legate și obligate să se supună? A fost o victorie feministă sau profund regresivă? Criticile au fost împărțite: „Vocea lui este atât de caldă”. New York Times a spus că este „ca un Brontë lipsit de talent”, în timp ce Salman Rushdie a spus: „Niciodată nu am citit nimic atât de prost scris care a fost publicat.”
Experții au susținut în mod diferit că Fifty Shades era o întrerupere sexuală (în rândul studentelor); o măsură a respectului de sine al femeilor (fanii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani aveau mai multe șanse să consume alcool, să aibă tulburări alimentare și să ajungă în relații abuzive). Sociologii au prezis un boom al bebelușilor născuți în afara căsătoriei.
Ani de zile, adepții practicilor S&M și campaniile pentru prevenirea violenței domestice au acuzat trilogia de normalizare a comportamentului abuziv, susținând că posesivitatea, gelozia și obsesia lui Grey au fost confruntate nefolositor cu aceste practici. Natalie Collins a înființat campania Fifty Shades Is Domestic Abuse în 2014, deoarece era îngrijorată de „câte femei și fete ar putea crede că abuzul este normal sau sexy și modul în care seria ar putea adăuga asta”.
Ea adaugă: „Fifty Shades a adus o practică sexuală de nișă cu propriile sale reguli, nuanțe și mecanisme de siguranță în conștiința mainstream, fără a aduce vreuna dintre reguli, nuanțe sau mecanisme de siguranță. A dus la o schimbare a conștiinței culturale, care acum presupune că, mai degrabă decât acest lucru este un lucru de nișă, marile femei sunt transformate de durere și neputință.” Practicanții BDSM au urât, de asemenea, legătura dintre copilăria lui Grey și sexualitatea sa. Când a fost lansat, Fifty Shades a avut un impact inițial imens. Așa cum s-a întâmpla când s-a lansat seria Twilight. Într-un moment de neliniște în privința eliminării ebook-urilor în în favoarea cărților tipărite, Fifty Shades le-a arătat editorilor că se poate atinge succesul pe ambele piețe.
Cu toate acestea, într-o societate în care să vorbești în public despre sex e un subiect tabu, poate nu este deloc surprinzător faptul că Fifty Shades a devenit o carte exblematică pentru sexul dur. Dar din păcate, multe crime pasionale au fost inspirate de aceste cărți. Fifty Shades este atât de frecvent utilizat în cazurie de agresiune sexuală violentă a femeilor, încât este unul dintre termenii de căutare pe care oamenii legii îl monitorizează în anchete. Așadar, Fifty Shades a fost instrumentul folosit în educația sexuală și în dezinhibarea a milioane de femei? Sau a fost un fisco și a contribuit la o înțelegere diferită a violenței și a sexului? Poate că toate aceste lucruri sunt, într-o oarecare măsură, adevărate.