ZIUA 1
Dacă tot am șansa asta, ar trebui să profit. Să fac ceva dacă nu unic, cel puțin cât de cât altfel. Imediat îmi dau seama că un film gay românesc pentru marile ecrane încă nu există. În afară de documentarele cu iz exotic și câteva ieșiri lesbianistice, nu-mi aduc aminte să fi văzut nici măcar o scenă de flirt serios între doi bărbați.
Tot ce avem gay pe sticlă sunt stiliștii, chelnerii și câțiva travestiți din serialele filmate pe platourile cartonate. Åži toți sunt personaje comice, care gesticulează mult, vorbesc cu „păpușa”, poartă haine țipătoare și au întotdeauna rolul măscăriciului. Oare dintre regizorii noștri autohtoni nu există nimeni care să poată trata și subiectul homosexualității un pic mai profund?
Sau realitatea de la noi din țară e, de fapt, prea comico-tragică? Revăd apoi colecția mea de filme gay cu: Leonardo di Caprio în „Total Eclipse”, scena motocicletei din „My Own Private Idaho”, tangoul asiatic din „Happy Together”, gadget-urile de cuplat din „Shortbus” și eroii serialului „Queer as Folks”. Îmi încrucișez degetele și sper s-o scot la capăt. REZULTAT ZIUA 1: Nu există competiție. Filmul va fi un hit.
ZIUA 2
Normal că orice film începe de la o documentare. Mai întâi proprie (pentru că tot ce e personal, e prețios) și apoi de la diferite surse. Așa că după ce-mi notez apăsat propriile idei inspirate de experiență, convoc câțiva prieteni și până mă întâlnesc cu ei, citesc din blogurile gay anonime.
Toată lumea e încântată. V. începe să-și povestească ultimele aventuri, B. tușește ușor și îmi destăinuie planurile de viitor ale relației lui cu A., iar C. îmi spune doar despre cum ar scrie el scenariul fără să dea prea multe date perso- nale. Băieții se gândesc deja la rolurile principale și toți suntem de acord: „Fără Piersic Jr. nu facem filmul!”. Normal că toți vrem câte-un rol secundar.
Hotărâm împreună că filmul n-ar trebui să fie despre cât de greu e/a fost să fii gay în România, ci să prezinte o poveste de dragoste cu final fericit pe meleagurile noastre lăsând la o parte tragicul. Scenele de dragoste vor fi realizate cu foarte mult bun gust. REZULTAT ZIUA 2: Câteva povești posibile și distribuția.
ZIUA 3
Totul trebuie pus cap la cap. Așa că încerc să mă concentrez un pic. Sunt în fața mașinii mele de scris, la a doua cafea, și parcă nimic nu se leagă. Scriu și rescriu posibile sinopsisuri, dar se pare că azi nu am inspirația necesară. Mă gândesc că n-ar trebui să forțez lucrurile, așa că las totul de-o parte, mă uit la televizor, ies la plimbare, mai beau o cafea, îmi deconectez gândurile de la subiect. REZULTAT ZIUA 3: Detașare totală.
ZIUA 4
Mă trezesc cu degetele arzând. Am câteva ore până la prima întâlnire despre film. Îmi dau seama că nu știu exact: la ce se așteaptă producătorul, cine va regiza filmul, când vor avea loc filmările și realizez că e prima oară când mă bag într-un asemenea proiect. Buricele degetelor ard mai tare: panică totală. Respir profund, mă așez în fața mașinii de scris, închid ochii câteva secunde, îi redeschid.
Dau muzica la maxim și-i aud printre fărâme pe cei de la The Kills care cântă: Cause you’re boring baby when you’re straight!”. În sfârșit, mă relaxez un pic și un zâmbet îmi apare pe buze. Asta e, îmi zic. Ce-ar fi dacă într-o zi toată România s-ar trezi gay? Åži sinopsisul parcă se scrie de la sine. Dacă tot avem la îndemână ficțiunea, de ce n-am folosi-o total? Întâlnirea are loc și lumea pare încântată. Nu se știe încă data când vor începe filmările pentru că scenariul trebuie dezvoltat și multe alte detalii rezolvate.
Piersic Jr. este sunat și acceptă să facă parte din proiect. N-o să vă dau detalii picante despre scenariu, rămâne să vă luați un bilet și să mergeți la cinema când filmul o să apară pe marile ecrane. Sau dacă vreți să mai așteptați un pic, să vă cumpărați varianta pe DVD. Să-mi țineți pumnii strânși!