Ai simțit criza la TIFF 2009?
Paradoxal, a fost mai simplu din punct de vedere al organizării decât anul trecut. Lucrez cu aceiași oameni, cumva echipa e legată, sudată, și toți știu ce au de făcut. Partea cea mai grea e că nu prea poți să-ți faci o proiecție legată de ambițiile pe care le ai cu festivalul. Evident vroiam să facem foarte multe lucruri, pentru copii, studenți, să ieșim în afara Clujului. Dar tot timpul ești legat și de banii pe care-i ai.
Ți-a fost mai greu să ai parteneri anul acesta?
Nu neapărat. Vodafone e partenerul nostru tradițional, suntem ca doi tovarăși de drum. Ursus a fost cu noi, e un brand cu care avem valori comune. Zentiva ne-a susținut și pe noi, cum e alături de cele mai importante evenimente culturale din țară.
Dintre partenerii noi, LG a venit anul acesta cu un suport tehnic de mare clasă. Pentru un festival sunt o mulțime de necesități care nu sunt în ochii publicului decât atunci când excelează. LG-ul ne-a oferit suport pentru plasmele pe care s-au văzut trailerele filmelor în toate locațiile. La Cluj nu s-a simțit că e criză, chiar dacă eu am fost nemulțumit pentru câteva lucruri.
Adică?
Am acest cui major cu faptul că nu există săli de proiecție la confortul unei săli de nivel european. E un pic penibil să o aduci pe Claudia Cardinale sau pe Catherine Deneuve într-o sală în care mocheta nu s-a mai schimbat de nu știu când, scaunele sunt proaste, proiecția e proastă.
Ar trebui să ne gândim ce vrem să facem cu festivalul ăsta peste 10 ani. Poate el să fie un vehicul pentru oraș, să-l ridice? În general la noi, cel mai simplu e să faci o echipă de fotbal care să scoată orașul din anonimat. Nu este suficient ca eu și primarul Clujului să ne preocupăm de asta.
Dintre regizorii noștri, tu ești – cel puțin în opinia mea – cel care stăpânește cel mai bine tehnicile de marketing. E instinct sau știință?
Nu știu. Sunt autodidact, într-un fel. Am lucrat în publicitate, poate că s-au mai lipit lucruri de mine. Dar ce știu, cu siguranță, e că dacă văd un afiș de film, știu dacă va merge sau nu, dacă văd o campanie, știu dacă va fi eficientă. Åži sunt destul de maniac în a încerca să găsesc forme pentru a împacheta lucrurile.
Am văzut pe Internet o chestie de care habar nu aveam, trailere de promovare pentru cărți. Mă gândeam că e o piață extraordinară, e foarte mișto să poți să vezi un trailer de 3 minute și să te duci să cumperi cartea din librărie.
Ați ales să fiți producătorii filmului „Katalin Varga“, cel mai de succes produs al Libra Film în acest moment, gândindu-vă că e un business bun?
Citește pe www.tabu.ro despre videoclipul pe care Tudor Giurgiu l-a făcut gratis trupei Grimus, pentru că e fan, și la care a filmat cu un aparat de fotografiat.
E împachetat genial drept o coproducție britanico–ungaro–română, are o campanie foarte bună, un afiș excelent, dar e un film de debut. Nu afli asta decât în sală, ca spectator.
Când l-am cunoscut pe regizor și am văzut ce a încercat să facă singur, cu 30 de mii de euro, ne-a plăcut foarte mult. Am vibrat cu omul și ne-am gândit că era păcat să lași un film să moară. A urmat o perioadă sinuoasă care a culminat cu faptul că nimeni nu vroia filmul, la festivaluri, nicăieri. Åži ne puneam problema că flerul și intuiția n-au fost bune, am greșit în ce-am investit. Dar a fost cumpărat de o companie din Franța, a luat premii. Începem să recuperăm banii.
Cum ați ajuns să faceți filmul în care Fanny Ardant debutează ca regizoare, „Cenușă și sânge“?
Absolut din întâmplare. Am primit un mesaj din partea unui producător că ar vrea să se vadă cu noi la Cannes. Ne-a întrebat direct dacă nu vrem să facem filmul. Am citit proiectul, ne-a plăcut și am aplicat la concurs și în România. Am luat niște bani pentru el. Ei au trimis-o imediat pe Fanny, in the middle of nowhere, ca să se întâlnească cu niște oameni pe care nu-i cunoștea. Soția mea (n. red.: Oana Giurgiu, producător de film) a dus-o prin Covasna, prin Harghita, prin munți, au umblat de nebune cu jeepul prin țară să găsească locuri de filmare. Filmul a fost prezentat la Cannes. A fost prima dată când eu am urcat pe covorul roșu cu un film în programul oficial.
Ce s-a întâmplat cu filmul domnului Purcărete care a câ știgat la concursul CNC și va fi produs de tine?
Suntem în chinurile facerii. E un sentiment neplăcut faptul că nu am reușit să adunăm banii pe care acest film îi cere. Vrem foarte mult să facem filmul, vrem să respectăm viziunea pe care o are regizorul, care în cazul lui Purcărete e una foarte barocă, foarte feliniană. Dar vedem că, de fapt, partenerii posibili sunt circumspecți. Trebuie să începem să filmăm la mijlocul lui octombrie. Mi-aș dori foarte tare să facem filmul ăsta, dar e un mare semn de întrebare.
Dar regizorul din tine ce zice? Nu ți-e dor să faci și tu un film?
Am două scenarii între care pendulez și nu știu pe care să-l fac primul. Am o comedie relaxantă, antrenantă și o dramă despre un procuror care se sinucide. Mă mai gândesc cu care ar trebui să continuu.
Altfel, am primit anul trecut un scenariu de scurt metraj al unui tânăr pe care îl cheamă Doru Lupeanu, pe care aș vrea să-l regizez în iarnă. Cred că scurt metrajul, ca procedeu tehnic, e o ocazie de a reveni la film, de a te pregăti.
Te simți amenințat de Internet și evoluția tehnicii?
Da, sigur că mă simt amenințat, că mi se pare că pierd contactul. Trebuie să te menții în formă ca un sportiv care trebuie să se antreneze mereu. Trebuie să ai tot timpul ochii deschiși. Sigur că poți să continui să lucrezi după metode vechi, dar nu cred în sistemul ăsta. Trebuie să fii deschis la tehnică și să vezi cum poți tu să te adaptezi la mersul tehnologiei.
Citește pe www.tabu.ro despre videoclipul pe care Tudor Giurgiu l-a făcut gratis trupei Grimus, pentru că e fan, și la care a filmat cu un aparat de fotografiat.