Publicist şi comentator sportiv, editor şi traducător, dar nu în ultimul rând scriitor de mare rafinament, iată-l pe RADU PARASCHIVESCU publicând un nou roman – Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (Humanitas), a cărui acţiune străbate secole şi continente, plecând din Irlanda foametei de la mijlocul secolului XIX, trecând prin Australia – colonie penitenciară a Regatului, reîntorcându-se în contemporaneitate la (F.C.) Liverpool, pentru a atinge climaxul la Istanbul, într-o finală memorabilă de Liga Campionilor…
TABU: Încep să cred că vei fi întotdeauna bântuit de demonul fotbalului, indiferent cum te vei manifesta public. Noul tău roman îmi
aduce aminte de un banc cu Ceauşescu, în care şi dacă deschideai frigiderul tot peste mutra lui dădeai… În carte, puteam să jur că, până la urmă, tot va apărea o minge de fotbal!
RADU PARASCHIVESCU: Probabil că plătesc tribut unui viciu de percepţie. Fiindcă mă văd vorbind despre fotbal la televizor, oamenii cred
că e singurul domeniu în care pot spune ceva articulat. Ţin să-i asigur că pentru mine fotbalul este un hobby, nimic altceva. În plus, cărţile mele se ocupă de cu totul alte lucruri. Mă uit prin ultimele zece publicate şi nu văd nimic legat oricât de străveziu de sportul ăsta. În Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri fotbalul, care apare doar în partea a treia, ilustrează unul dintre chipurile foamei – foamea de succes – , la fel cum primele două părţi vorbesc despre foamea biologică şi despre foamea de libertate. Aşa stând lucrurile, nu-mi dau seama ce te-a făcut să încerci „sindromul frigiderului”. Poate fiindcă ai simţit, nu ştiu cum, că am scris mai întâi partea a treia a cărţii, apoi pe a doua, iar la urmă pe prima. Altă explicaţie nu găsesc.
-“Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri” – te-ai simţit vreodată în bocancii unui condamnat la moarte sau în ghetele unui fotbalist a cărui echipă este condusă cu 3-0 la pauză, precum Liverpool în finala istorică de la Istanbul, narată şi ea în carte?
RADU PARASCHIVESCU: „Astăzi este mâinele de care te-ai emut ieri” stătea scris în celula condamnaţilor la moarte din închisoarea din
Durham. În ce mă priveşte, duc o viaţă mai degrabă molcomă, nespectaculoasă. -am avut parte de situaţii-limită, n-a trebuit să supravieţuiesc în mediu stil. Singura dată când am simţit căscându-se în mine un gol pe care doar o sentinţă capitală ţi-l poate produce a fost terminarea bruscă, descumpănitoare, unei iubiri pe care-o visam veşnică. Când trăieşti aşa ceva, e ca şi cum ineva ţi-ar lua aerul şi viaţa.
-..Una bucată corn, una bucată păhărel iaurt, una bucată banană, una bucată fir trandafir, una bucată ceşcuţă cafea”: fiecare din noi avem
de întreţinut neveste şi familii, avem obligaţii peste obligaţii. Ai scris cărţi, ai ţinut rubrici, ai îngrijit colecţii editoriale…Sincer, se poate trăi din scris în România? Care a fost primul tău onorariu? Care ai vrea să fie ultimul tău onorariu?
RADU PARASCHIVESCU: Sincer, aici n-ai cum să trăieşti doar din scris. Nu ştiu dacă există doi oameni care se pot lăuda cu o asemenea ispravă – iar dacă există, probabil că o fac ca sport extrem. Majoritatea scriitorilor se ocupă şi cu altceva, cum bine ştii. Primul meu onorariu pentru o carte a fost echivalentul a şaizeci de dolari în 2000. Culmea e că romanul pentru care i-am primit fusese publicat după ce găsisem un om generos care, deşi nu mă cunoştea, acceptase să sponsorizeze apariţia. Onorariul de pe urmă? O lună la Roma, într-o piaţă cu pisici, fântâni renascentiste, pini şi palate cu ziduri scorojite…
INTERVIUL COMPLET numai in TABU, editia de martie, acum la toate punctele de difuzare a presei!
-DAN-SILVIU BOERESCU