Text&Foto: Cristiana Apostol
Inca incerc s
a inteleg anumite tactici educative folosite de antrenorii de inot.
O modalitate eficienta, zic eu, sa traumatizezi un copil care nu stie sa inoate, este sa il iei in brate si, mai ales la o prima lectie de inot, sa il catapultezi in apa. Chiar daca are manecute si/sau colac, tot se va speria enorm. De aici, copilul poate sa plece mai departe fie cu o frica de apa de care nu va reusi sa scape vreodata, fie cu victoria asupra fricii, victorie pe care o va demonstra, mândru, cu fiecare ocazie, bazin, rau, lac, mare sau ocean.
Eu nu stiu cu ce am plecat. Pe mine nu m-a aruncat nimeni, insa pe la vreo sapte ani, cand deja stiam sa inot la suprafata, s-a st
abilit ca nu inot suficient de bine pe sub apa. Si cum as fi putut avea rezultate bune? Inchideam ochii de fiecare data cand ma scufundam si, prin urmare, aveam mereu impresia ca ma pot ciocni de orice, de la rechini si crocodili, pana la corabii scufundate, pline de alge alunecoase. Ieseam rapid la suprafata, deschideam ochii si priveam bazinul de un albastru linistitor (si fara creaturi marine).
Inca ma scufund cu o strangere de inima, dar acum imi imaginez mult mai multe lucruri, toate plutind, zburand sau levitand iar asta o consider a fi o mica victorie pe care o am la fiecare scufundare.
Model: Ana-Maria Fulga – https://www.facebook.com/Sagaxuxpage
Asistent: Florian Ardelean – https://www.facebook.com/florianardelean
Fotograf: Cristiana Apostol – https://www.facebook.com/cristiana.apostol