Lupta pentru drepturi și vizibilitate gay nu au rămas fără rezultat: jumătate de secol după ce primele mișcări sociale au lansat pe scena societății personajul gay, prezența gay nu mai poate fi inedită pentru nimeni. Chestionabil pentru unii, lăudabil pentru alții, ușor de victimizat sau dimpotrivă, de erijat în opresor al drepturilor altora, bărbatul gay a făcut istorie. Dar cum lupta pentru drepturi nu s-a terminat, este important ca marketingul comunitar să ia forme noi și benigne, astfel încât strategii care nu au mai fost testate să fie puse în mișcare și să atragă atenția asupra problemelor cu care încă se confruntă comunitatea gay.
Un prim exemplu de acest tip de campanie a fost pus în practică pe 10 decembrie 2008 și s-a numit ‘A Day without Gay‘. Sean Hetherington și Aaron Hartzler, inițiatorii proiectului, și-au pus o problemă simplă: în momentul în care un stat american decide să nu accepte căsătoriile sau parteneriatele gay, ia o hotărâre globală pentru toți cetățenii acelui stat, cu toate că restul legilor statului continuă să fie aplicate pentru toți cetățenii săi.
Gândit ca un boicot comercial, dar nu numai, ‘A Day without Gay‘ a invitat persoanele gay să nu meargă la serviciu pe motiv că sunt gay, să nu cumpere nimic în acea zi pe același motiv, în fine, să fie creativi cu situațiile în care li se impune o obligație, dar li se neagă un drept. Campania nu a avut un efect global, economia americană nu s-a prăbușit instant și nici nu au existat magazine care să se închidă din cauză că nu au mai avut clienți gay. Dar foarte multă lume și-a pus poate pentru prima dată întrebarea dacă într-adevăr consumatorul gay sau angajatul gay nu sunt ca și oricare altul, egali în atribuții, dar inegali în drepturi. Organizatorii i-au îndemnat pe participanți să folosească această zi liberă pentru a-și face comingout-ul și pentru a scrie scrisori senatorilor pe care îi reprezintă, sporind astfel vizibilitatea comunității gay și problemelor acesteia.
O altă inițiativă de acest gen a fost pusă în practică pe 15 aprilie 2009. ‘Same Sex Kiss Day’ a avut loc în ziua declarațiilor de taxe din SUA, deoarece multe state nu permit declararațiile fiscale comune ale cuplurilor gay, neoferindu-le acestora recunoaștere legală. Dacă nu se bucură de aceleași drepturi ca și cuplurile straight, este din cauză că persoanele gay întâmpină, conform lui Sean și Aaron, probleme de vizibilitate. Propunerea organizatorilor a fost una simplă: ca toți cei care doresc să participe la proiect să meargă la Starbucks, să-și comande cafeaua și să-și sărute partenerul, folosindu-se de vizibilitatea pe care vadul comercial Starbucks o permite. ‘Nu ai cu cine să te săruți? Vizitează pagina de Facebook a proiectului, vezi cine sunt participanții confirmați la eveniment și găsește pe cineva drăguț cu care să te săruți’, spune pagina evenimentului.
Aceste noi strategii de vizibilitate, la întâlnirea dintre un flashmob și o campanie de drepturi au devenit instant populare și ideea a fost preluată în multiple ocazii. Cel mai recent, pe 15 august 2009, un număr de 40 de orașe americane au găzduit ‘The Great Nationwide Kiss-in’, o acțiune prin care vizibilitatea cuplurilor gay și odată cu ele a drepturilor de care se bucură și a celor pentru care trebuie încă să lupte a fost pusă în prim plan. Conștienți că mare parte din respingerea comunității gay se bazează pe lipsa de vizibilitate a acestora, organizatorii au ales locuri de întâlnire în fiecare oraș în care cuplurile gay să arate că există, că sunt numeroase, și că mesajul lor este unul de dragoste.