Frumusetea deconstruita

„În spatele fiecărei femei drăguțe se ascunde una și mai drăguță“

Folosirea unor dubluri corporale este un lucru comun în industria cinematografică. Scenele periculoase, cascadoriile, multiplicarea personajului în aceeași scenă sunt situații clasice în care actorii au nevoie de înlocuitori. În ultimul timp, însă, folosirea acestora nu se mai reduce doar la scenele de acest gen. Motivele pentru care regizorii recurg din ce în ce mai des la „body models“ variază.

De cele mai multe ori, sunt determinate de programul încărcat al vedetelor care nu se pot deplasa în locațiile în care sunt solicitate, de costurile mult mai scăzute pe care folosirea unui model corporal le implică, de pudoarea sau refuzul marilor actori de a participa la scenele care implică nuditate sau sex. În afara acestor motive, cel estetic s-a insinuat la începutul anilor ’90 odată cu modelul care a substituit-o pe Julia Roberts în scene din „Pretty Woman”.

Julia datorează Donnei Scoggins, un celebru model din Los Angeles, picioarele fără cusur din afișul care prezenta premiera filmului. Model de la vârsta de 16 ani, Donna Scoggins își „împrumută” corpul și mai ales picioarele oricărui superstar aflat la ananghie. O altă ilustră înlocuitoare de corp considerat perfect, este Catherine Bell, cea care a dublat-o pe Isabella Rosellini în scena nud din filmul „Death Becomes Her“.

Deși, de această dată motivele pentru care a fost aleasă n-au avut legătură cu eventualele imperfecțiuni corporale, ci cu refuzul superstarului de a apărea nud, toată lumea a asociat corpul actriței britanice cu cel al voluptoasei ita­lience și nimeni n-a părut deranjat de asta. Dublurile corporale nu sunt solicitate doar în cazul femeilor. Printre cele mai celebre dubluri de actori se numără Gavin Dixon, spatele sau fundul lui Jude Law.

Descoperit de o agenție de modele pe vremea când lucra ca hairstylist într-un salon Tony & Guy, a fost ales dintre 1.000 de alți participanți la un casting pentru a-l dubla pe Jude Law într-o scenă de sex din filmul „Alfie“. „Jude Law a ținut-o pe Siena Miller pentru el, mărturisește Gavin, dar a avut novoie de mine pentru a-l dubla într-o altă scenă de sex.“ Actorul britanic l-a ales apoi pe Gavin pentru a-l dubla și în „Closer“.

„Mâinile vând adesea produsul“

O categorie aparte de modele foarte solicitate în prezent o reprezintă „the body part models“ Nina Taylor; modelul de mâini numărul unu în Marea Britanie povestește despre cum modelingul de acest gen poate fi un full time job. „Azi sunt mâinile lui Kate Moss, mâine cele din reclamele la detergenți de vase. În fiecare zi se găsesc altele de înlocuit“.

Se pare că mâinile frumoase sunt cu adevărat o raritate dacă ții cont de faptul că 80% din mâinile prezente în marile reclame din toate edițiile revistei Vogue sunt ale ei. Bineînțeles că a avea mâini frumoase nu este suficient. Întreținerea lor este esen­ția­lă, iar modelele specializate cheltuiesc mii de lire pe produse și tratamente, dar inves­tiția merită, având în vedere câștigurile. „Poți ajunge să câștigi 1.000 de lire pe zi atunci când dublezi mâinile lui Kylie Minogue“.

Leila, agent și scauter de modele de mâini, este de părere că modelingul de acest gen presupune talent și potențial de actor. „Degetele trebuie să știe să se joace și să interpreteze personaje pentru a însufleți produsul, de aceea modelele sunt foarte greu de găsit“. Picioarele sunt o altă parte a corpului de care revistele de frumusețe au nevoie.

Kayko, una dintre primele modele de picioare de la New York, povestește despre cum toată adolescența și-a urât picioarele: „mi se spunea chicken legs pentru că erau foarte subțiri – acum am ajuns să trăiesc de pe urma lor“. În perioadele bune câștigă în jur de 60.000 de lire pe an din modelingul de picioare, a căror întreținere este la fel de costisitoare și anevoioasă ca și în cazul mâinilor. „La petreceri stau, de obicei, într-un colț pentru ca nu cumva cineva să mă calce pe picioare. Ar fi dezastruos!“

„Everything’s fake in the movie industry, isn’t it?“

Se întreba directoarea de casting a celei mai mari case de producție publicitară și film din Londra, întrebată de ce toate aceste dubluri sunt folosite fără a fi creditate. „Regizorii ar face orice pentru ca filmul sau reclama lor să arate bine, iar produsul să vândă cât mai mult, de aceea folosesc ce-i mai bun din toate“.

Părțile corporale sunt o individualitate în sine. Figura unui star valorează milioane de lire, corpul poate mai puțin, dar oamenii nu știu asta; de aceea li se adaugă corpuri pe măsură. Acești anonimi, actorii din spatele marilor actori, au rolul de a îmbunătăți ima­ginea aparent perfectă a celor din urmă. Oameni cu mâini, picioare, funduri perfecte, dar care nu excelează atunci când au de rostit vreo replică, le definitifează celor confirmați imaginea de produs complet, finit, alcătuit din talent plus frumusețe. În acest fel, fiecare obține ce vrea.

Dublurile intră în atenția marilor regizori, iar actorii adevărați devin icon-uri de frumusețe. Pare un schimb destul de echi­ta­bil dacă ne gândim la schimbul de șanse. Însă, în definitiv, totul este o mare masca­radă. Partea bună este că miturile și eta­loa­nele de frumusețe se autodistrug, iar termenul de perfecțiune fizică va fi în curând istorie.