În plină campanie pentru schimbarea mentalităţii şi felului în care se îmbracă românii, cu mii de branduri online şi prin malluri şi “ajutată” de show-uri cum este emisiunea “Bravo, ai stil” – România cumpără aceleaşi haine „ca afară” la preţuri de câteva ori mai mari.
Nu de puţine ori auzi cum se mai supără câte unul sau se stropşeşte câte una că la noi oamenii sunt toţi gri şi se îmbracă fără gust, piţiponceşte sau lipsit de imaginaţie. Între timp însă românii îşi dau toată silinţa să se îmbrace decent şi uneori chiar cu branduri de lux doar, doar le-o creşte statutul social peste noapte sau vor prinde un loc mai înalt pe scara ierarhiei sociale. Puţină lume realizează că la noi, deşi românii au cea mai mică putere de cumpărare din UE, articolele de îmbrăcăminte sunt mai mai scumpe decât în Spania sau Ungaria spre exemplu. La noi, preţul hainelor din România este cu doar 8% sub media UE, deşi salariul este de cinci ori mai mic, arăta o analiză pe baza datelor Eurostat realizată anul trecut de ZF. Astfel, România se află pe locul 22 în Europa în clasamentul ţărilor cu cele mai scumpe haine, preţurile fiind cu 8% sub media Uniunii Europene (UE), arată datele Eurostat. Cele mai mari preţuri se găsesc în Suedia, unde hainele costă cu 36% peste media UE şi cu 44% peste nivelul din România.
Haina face pe om – degeaba am inventat un proverb care neagă asta, noi tot nu ţinem cont de el
Şi aşa ajungem la genul acesta de derapaje în care citim că românii alocă cea mai mare pondere din salariu pentru achiziţia de haine sau pantofi şi ni se pare că suntem nişte oameni în super trend. Păi, spre exemplu, cu salariul din România o vânzătoare din magazinele H & M sau Zara îşi cumpără de cinci ori mai puţine haine decât o angajată pe o poziţie similară în Occident.
Dar potrivit unui studiu realizat de KeysFin, aflăm că, cu toate vicisitudinile financiare posibile şi imposibile, românii au un apetit crescut pentru cumpărături, astfel încât afacerile din industria modei cresc de la an la an în ţara noastră. Industria de modă din România este unul dintre angajatorii semnificativi din economie, dovadă că numărul angajaţilor s-a păstrat constant în intervalul 2013-2017, în jurul a 200.000 de salariaţi. „Important şi relevant este că mai mult de trei sferturi dintre angajaţi lucrează în sectorul de producţie, care atrage afaceri pe orizontală. România produce foarte mult în lohn, cel mai mult pentru export însă şi piaţa internă devine tot mai importantă”, spuneau analiştii de la KeysFin.
„Perspectivele lui 2018 sunt în general pozitive, pe fondul creşterii consumului. Un avans de 10-15% este de luat în calcul pentru următoarele 12 luni, pe fondul extinderii reţelelor de magazine şi, în general, a ofertei comercianţilor şi producătorilor. Principalul semn de întrebare este dat de inflaţie şi de cursul valutar, care pot influenţa politicile comerciale ale companiilor, dinamica producţiei şi a ofertei”, spun analiştii de la KeysFin.
În tot acest timp, potrivit lui Ilan Laufer, fostul ministru pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat: „Anumite branduri sunt mai scumpe cu până la 30%, unele chiar cu până 50%. Lanțul producției în România nu afectează și nu reflectă costul. Inclusiv un brand foarte mare, Zara, are undeva la 30% din producția pentru femei în România, și asta nu înseamnă că noi avem prețuri mai mici aici.”, a declarat Laufer.
Unii dau vina pe preţul chiriei din magazinele din mall însă adevărul e, şi pot să confirm asta din punct de vedere al consumatorului, că deşi au apărut o grămadă de site-uri care vând online aceleaşi produse pe care le găseşti şi în mall, acestea nu sunt mai ieftine. Iar explicaţia, aveam să o aud tot de la Ilan Laufer căci: ‘În primul rând, într-adevăr, vânzarea online a crescut foarte mult. Dar când vorbești de anumite branduri, ei au magazine online și aplică politica de preț a țării respective și online și nu o să găsești hainele mai ieftine pe site. De cele mai multe ori, problema este că nu avem compania-mamă în România și avem foarte multe companii care sunt francizate. Și costurile de franciză sunt destul de ridicate, iar asta le dă antreprenorilor o flexibilitate redusă de a face reduceri, de a avea un preț mai competitiv. Al doilea este faptul că în România, există și anumite costuri de logistică mai mari decât în alte țări. Și atunci când aduci marfă din alte țări, cum ar fi China, costul până în România crește semnificativ.”
Stai puţin, deci pe de o parte România produce foarte mult în lohn, cel mai mult pentru export şi pentru că mâna de lucru în industrie este extrem de ieftină, producătorii fac profituri de miliarde, de exemplu în 2016 a crescut de aproape patru ori faţă de 2013, de la 346,1 milioane de lei la 1,31 miliarde de lei iar pe cealaltă produsul ajuns la consumatorul local este de câteva ori mai mare decât afară. Hm. Şi cum o nedreptate nu vine niciodată singură…
Hainele pentru fetiţe sunt cu 21% mai scumpe decât cele pentru băieţi
În urma unui studiu recent s-a dovedit faptul că hainele pentru fetiţe sunt mai scumpe decât cele pentru băieţi iar această aşa zisă “taxă roz” aplicată şi copiilor începe să-i calce pe nervi pe părinţii din întreaga lume.
Explicaţie: Taxa roz se referă la banii în plus pe care îi plăteşte o femeie spre deosebire de un bărbat pentru anumite produse sau servicii. Spre exemplu cosmeticele, lenjeria, reparaţiile auto. Cercetările în domeniu au ajuns la concluzia că în general, femeile plătesc în medie cu 42% mai mult pentru aceleaşi produse şi servicii.
Oricum, toţi părinţii se confruntă cu aceeaşi problemă atunci când se lovesc de industria producătoare de haine pentru copii – preţul hainelor pentru copii nu este proporţional cu cantitatea de material utilizată. De cele mai multe ori o bucată de hănuţă mică şi drăgălaşă poate ajunge la preţul unei haine de la raionul pentru adulţi.
Şi apoi mai intervine această problemă de curând depistată – hainele pentru fetiţe sunt mai scumpe decât cele pentru băieţi. Această diferenţă dintre preţuri se mai numeşte şi taxa roz şi se calculează comparând produse ale aceluiaşi producător. Cele mai flagrante astfel de diferenţe sunt între articole vestimentare simple cum ar fi: jachetele, tricourile, topurile, pijamalele sau produsele de lenjerie. Practic, în medie, hainele realizate pentru fete sunt cu 21% mai scumpe decât cele pentru băieţi.
Este totuşi exagerat ca fetiţe de câteva luni să fie tratate ca o categorie oarecare de consumatori adulţi numai bună de exploatat. Oricum, „taxa roz” este aplicată deja cu destul succes femeilor adulte şi este destul de scandaloasă pentru că face această diferenţă de gen între consumatori. Şi nu există nicio justificare reală pentru diferenţele de preţ dintre haine în funcţie de diferenţele de gen, începând de la faptul că se utilizează aceleaşi materiale şi până la costul culorilor pentru ţesături care sunt la fel de ieftine – întrebaţi-vă maşina de spălat dacă nu mă credeţi.
1 comentariu