Celebrul actor american joacă în lungmetrajul Condamnat la viaţă (2012) rolul unui preot catolic, părintele spiritual al comunităţii în care se întâmplă acţiunea filmului, anunţă un comunicat de presă al producătorului Family Film.
Alături de Harvey Keitel, îi veţi mai recunoaşte în Condamnat la viaţă (A Farewell to Fools – titlul în engleză) pe: Gérard Depardieu, Laura Morante, dar și pe actorii români Bogdan Iancu, Gheorghe Visu, Daniela Nane, Alexandru Bindea și Nicodim Ungureanu. Filmul este regizat de Bogdan Dreyer, scenariul îi aparține lui Anuşavan Salamanian, iar producător este Family Film.
Dacă Bogdan Dreyer a fost cel care l-a adus pe Gérard Depardieu, celălalt actor celebru, Harvey Keitel, a fost ideea producătorului Giuliano Doman (Family Film). Fără cele două nume grele ale cinematografului internaţional, filmul Condamnat la viață n-ar fi existat. „Nu a fost uşor să găsim banii pentru acest film, dar angajamentul lui Gérard Depardieu şi al lui Harvey Keitel de a participa ne-a ajutat mult”, spune producătorul de la Family Film.
Harvey Keitel nu e la prima sa vizită în România. Mama actorului american s-a născut în Leordina, judeţul Maramureş. În adolescenţă, ea a emigrat împreună cu părinţii ei în Statele Unite. Harvey Keitel a vizitat pentru prima oară ţara de origine a mamei sale abia după Revoluţie, în anii ‘90, pentru un film de Theo Angelopoulos, Ulysses’ Gaze, 1995.
Harvey Keitel: „Faptul că am rădăcini româneşti nu a contat când am spus «da, fac filmul», dar a fost un factor favorizant, ca să spun aşa. În primul rând, mi-a plăcut povestea. M-a atras nuvela lui Titus Popovici, care este minunată. Dilema colectivă pe care o au oamenii din acest sat e una profund etică şi morală. Şi m-a provocat să răspund la ea. Iar răspunsul meu este filmul”.
Pregătirea pentru rol
Pentru a se integra în lumea din care avea să facă parte pentru câteva săptămâni, Harvey Keitel a venit în România, la Sighişoara, cu ceva vreme înainte de a începe filmările.
„Am venit cu câteva zile mai devreme ca să învăţ câte ceva despre România şi, implicit despre rol. Şi ca să faci asta trebuie să trăieşti aici, să baţi străzile, să mănânci mâncare românească, să stai de vorbă cu oamenii”, spune Keitel.
Actorul a insistat să locuiască într-un mic hotel din cetate, a colindat străzile oraşului, a participat la slujbe de duminică şi la o înmormântare, pentru a observa ritualurile, a stat ore în şir de vorbă cu un preot al Bisericii Evanghelice, Bruno Frölich. „M-a ajutat foarte mult, mi-a spus şi mi-a arătat multe lucruri pe care nu le ştiam despre munca unui preot şi despre ceremonii”, povesteşte el.
Pe lângă gesturi şi ritualuri, Keitel era intrigat de acţiunile preotului din film, care (spoiler alert!) decide împreună cu restul elitei să-l sacrifice pe Ipu – „nebunul satului”, dar totuşi, un nevinovat – pentru a-şi salva vieţile. Când l-a întrebat pe preotul Bruno Frölich ce ar fi făcut în situaţia respectivă, acesta i-a răspuns „E o dilemă”. „A fost cel mai puternic lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată”, spune Keitel. „Nu ştii niciodată cum reacţionezi până nu eşti pus în situaţia respectivă. Filmul vorbeşte despre responsabilitatea noastră colectivă, ca părinţi, într-o lume în care continuă să fie războaie. La întrebarea pe care o ridică Titus Popovici lumea va căuta răspuns încă mulţi ani de acum încolo”, crede actorul.
Harvey Keitel, actorul
Harvey Keitel (74 de ani) s-a născut la New York, însă părinţii săi au fost emigranţi evrei din Polonia (tatăl) şi din România (mama).
La 16 ani alege să se înroleze în trupele US Marine cu care, ulterior, ajunge pînă în Liban, în cadrul unei intervenţii militare (Operaţiunea The Blue Bat, iulie 1958). Mulţi ani mai tîrziu, Keitel se află printre susţinătorii stagiului militar obligatoriu pentru tineri: “Noi, poporul, ar trebui să participăm la privilegiile democraţiei pe care o trăim şi să împărţim împreună pericolele şi riscurile pentru a proteja libertatea pe care o avem”.
Întors din armată are diferite job-uri în paralel cu încercările de a deveni actor. Este reporter de teren acreditat pe lângă un tribunal. Sau lucrează ca vânzător într-un magazin de încălţăminte de damă.
Harvey Keitel prinde un rol foarte bun în primul film al lui Martin Scorsese Who’s Knocking at My Door (1967). Anii următori, însă, reprezintă o perioadă fără mari succese pentru debutantul Harvey Keitel.
Joacă în cîteva filme celebre ale unor regizori consacraţi, însă nu iese în evidenţă. Spre exemplu, apare în alt film al lui Scorsese, Mean Streets (1973), însă acesta este momentul pentru amicul său, Robert De Niro să se afirme ca actor. Apoi, joacă rolul proxenetului lui Jodie Foster în Taxi Driver (1976), tot cu De Niro. Este ales pentru rolul Căpitanului Willard în Apocalypse Now (1979), al lui Francis Ford Coppola, însă rezistă doar o săptămînă la filmările din Filipine. Coppola spune că îşi doreşte o atitudine mai pasivă din partea personajului, aşa că îl înlocuieşte cu Martin Sheen. În 1987 colaborează din nou cu Scorsese: este Iuda în Last Temtation of Christ. Ridley Scott îl distribuie în rolul poliţistului din Thelma & Louise (1991). Apoi joacă în Bugsy (1991), rol pentru care este nominalizat la Oscar şi Globul de Aur pentru “Cel mai bun actor secundar”.
Rolul care îl propulsează definitiv pe firmament este însă Mr. White din celebrul Reservoir Dogs (1992), în regia lui Quentin Tarantino, la care Harvey Keitel este actor şi coproducător. De atunci, el începe să-şi aleagă rolurile cu mai mare atenţie, căutînd să-şi schimbe imaginea şi să demonstreze că poate juca o diversitate mare de personaje.
Este din nou poliţist în Bad Lieutenant (1992) şi apoi este expertul în “curăţătorie” The Wolf din cel mai cunoscut film al lui Tarantino: Pulp Fiction (1994). (Tot rol de “cleaner” are şi în Point of No Return din 1993). Doi ani mai tîrziu colaborează din nou cu acesta la From Dusk Till Dawn (1996), făcînd un rol apreciat de critici la vremea respectivă.
Este cît pe ce să apară şi în Eyes Wide Shut (1999), dar este înlocuit de Sydney Pollack din cauza unor neînţelegeri pe platou.
Este unul dintre puţinii actori americani care acceptă să apară nud în filme de cinema. Două dintre aceste roluri fiind în The Piano şi Bad Lieutenant. În 1995 a fost ales de Empire Magazine unul din 100 cele mai sexy celebrităţi din istoria filmului.
Premii
Nominalizat la Oscar şi Globul de Aur şi cîştigător al premiului Chicago Film Critics Association pentru “Cel mai bun actor în rol secundar” din Bugsy (1991).
Ursul de Argint la Berlin în 1995, Premiul Special al Juriului, pentru Smoke.
Lifetime Achievment/Premiul pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Istanbul (2005).
Premiul Stanislavsky la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova în 2002.
Golden Ciak la Veneţia în 1993 pentru Dangerous Game.
(1991).
Harvey Keitel spune despre premii: “N-aş vrea ca oamenii să creadă că valoarea unui actor se măsoară în numărul premiilor. Adevăratul succes înseamnă implicare, să te angajezi total în ceea ce faci. Dacă ţelul suprem sînt banii mulţi, atunci poate vei acumula bani mulţi, dar foarte puţine pe lîngă.”