Televiziunile HBO şi Sky au creat o mini-serie despre accidentul nuclear produs la Cernobîl în anul 1986. Acest program nu doar că te va îngrozi, dar te va reține să mergi la somn înainte de finalul episodului. Cel puțin, așa scriu criticii.
Catastrofa care a avut loc la ora 01.23 la centrala nucleară de la Cernobîl din Ucraina Sovietică, pe 26 aprilie 1986, este subiectul unei mini-serii difuzate din această seară pe HBO. Până la sfârșitul episodului al treilea, telespectatorii vor putea vedea/revedea „infernul în creștere” de după explozia care a ucis nenumărați oameni și a făcut extrem de mult rău mai multor generații.
Din distribuția seriei de filme HBO fac parte Emily Watson, Stellan Skarsgård, Ralph Ineson, Fares Fares, Adam Nagaitis și David Dencik. Regizorul filmului serial este Johan Renck, cunoscut pentru colaborările pe care le-a avut cu artişti precum Madonna, Beyoncé, Robbie Williams sau David Bowie. Filmările au avut loc în Lituania.
Realitatea pericolelor este redată într-un mod înspăimântător încât cu greu vei suporta să urmărești serialul. Dacă zvonurile potrivit cărora guvernele din întreaga lume au redus din detalii despre ce s-a întâmplat în acea noapte în orașul Prîpeat (abandonat acum) pentru a-și proteja propriile planuri de energie nucleară, atunci această mini-serie vă va face să înțelegeți de ce.
Acțiunea începe la doi ani după catastrofă în apartamentul micuț al fizicianului Valery Legasov (Jared Harris). Este ora 01:10. Omul care a condus comisia care investighează accidentul stă la masa din bucătărie în fața unui microfon ascultând o înregistrare pe care a făcut-o detaliind tot ceea ce știe despre ce s-a întâmplat înainte, în timpul și după acea noapte când reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat în urma unui test de siguranță. Starea de spirit este ciudată, încordată. Se simte amenințarea ofițerilor KGB care îl urmăresc în tăcere dintr-o mașină, dincolo de stradă. Așa arată o lume în care oamenii au uitat cum să zâmbească.
Ne întoarcem în timp, cu 24 de luni și o oră înainte de explozie, într-un alt apartament modest, de data aceasta din Prîpeat. O tânără (Jessie Buckley) zace în pat bolnavă. Își privește soțul (Adam Nagaitis) care doarme. Se dă jos din pat și se îndreaptă spre fereastră, dar se oprește când o explozie uriașă cutremură blocul în care locuiește. Soțul ei sare din pat, merge la fereastră și vede o lumină uriașă fosforescentă și multe flăcări care se ridică în aer din mijlocul unei clădiri din beton. Se întoarce la soția sa, îi spune că nu are de ce să-și facă griji și pleacă să se alăture colegilor săi pompieri.
Ceea ce urmează este o poveste intensă a secretelor birocratice, a urmărilor expunerii unor radiații toxice și a unei mari tragedii care ar fi avut proporții apocaliptice dacă nu ar fi fost curajul unor oameni care s-au sacrificat pentru a limita amploarea dezastrului. Știind ce se întâmplă, uneori este greu să te uiți.
Stellan Skarsgård joacă rolul lui Boris Shcherbina, un politician de carieră, care își dă seama că evaluarea situației făcută de Valery Legasov este îngrozitor de corectă. O vedem și pe Emily Watson, care joacă rolul unei experte în fizică nucleară din Belarus, numită Ulyana Khomyuk. Aceasta cercetează situația din biroul ei din Minsk și încearcă să descopere împreună cu Legasov ce anume a provocat accidentul nuclear.
Accidentul nuclear de la Cernobîl este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale. E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor.
Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002. Deși în zona de excludere Cernobîl anumite perimetre restrânse vor rămâne închise, majoritata teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și activitate economică.