Dintre toate cauzele pentru care merită să lupţi, cancerul la sân are, de foarte departe – de la distanţe imposibil de parcurs cu imaginaţia! – cei mai cretini susţinători, cu cele mai inutile şi jenant de tâmpite idei, care 1) te fac să pari de parcă ai fi descoperit subit reducătorul universal de IQ şi 2) sunt total ineficiente în ceea ce priveşte cauza nobilă.
Ţinem minte cu toţii campania “Îmi place pe trompa elefantului”. Cum să n-o ţinem? Toate muierile din lista ta dădeau brusc comentarii cu locuri unde le place. Şi, nu, nu era o campanie de promovare a sexului în locuri neconvenţionale, deşi cam aşa a funcţionat. Mie, una, campania “îmi place pe” mi-a revigorat viaţa sexuală pe minim jumătate de an.
De fapt, “îmi place pe burlan” vorbea despre locul unde le plăcea fetelor să pună poşeta şi… Opa, ia stai! Poşeta! Nu sutienul, nu agenda de programare la ginecolog, nu ceva ce să aibă vreo logică sau vreo legătură cu ideea de informare – prevenţie – control. Probabil, la originea campaniei a stat cineva ferm convins că poşeta e al treilea sân şi că eventual e cazul să-i facem şi ei un implant de silicon.
Iar turma s-a executat fără să se întrebe vreo clipă dacă are vreun sens ceea ce face sau dacă duce undeva util. Ceea ce mă face, măcar câteva secunde, să empatizez cu misoginii hardcore şi cu sloganul lor “la cratiţă, fă!”.
Acum, după ce se apucă toate dronele să-şi posteze inimioare una alteia pe perete, tot facebookul o să pară cuprins de o epidemie de lesbianism. Pentru că se ştie, lesbianismul e din moşi strămoşi cel mai eficace tratament împotriva cancerului mamar. Nimic nu alungă primejdia unui nodul malign ca sărutul tandru al unei femei. Dar pe sfârc, vă rog frumos!
Revenind: cancerul la sân nu e un status stupid pe facebook despre culoarea sutienului, câte luni te duci tu la Bora Bora – altă campanie ineptă, apropo. “Mă duc zece luni la Honolulu!” Şi ce faci acolo? Ai prieteni, cunoştinţe? Asigurare medicală? “Păi nu, făceam awareness la cancer”. POFTIIIM? Şi în ce mod aveau oamenii să afle lucruri noi despre cancer din “mă duc la Cuca Măcăii pentru tot restul vieţii?” “Hai, fatăăăh, că n-ai spirit de gaşcă!”. E momentul când te dai cu palma de frunte şi te oripilezi de necuprinsul prostiei umane.
Nu mă înţelegeţi greşit. Postaţi ce prostii vreţi voi pe Facebook. Unde vă place, în ce ritm şi la ce adâncime. DAR NU-MI SPUNEŢI CĂ PRIN ASTA SUSŢINEŢI CERCETAREA LA CANCER LA SÂN, ATÂTA TOT.
Dacă vreţi să susţineţi pe bune cancerul la sân, donaţi bani pentru cercetări, sau pentru îngrijirea bolnavelor, faceţi voluntariat în sensul ăsta, organizaţi seri de discuţii publice cu medici despre cancerul la sân, donaţi sânge sau mergeţi la ginecolog să vă testaţi. Abia astea sunt activităţi care duc în direcţia justă.
Dar să postezi unde îţi place pentru a face awareness la cancerul la sân e ca şi cum ai pune selfies în pielea goală ca să promovezi sinergia faptelor care – se ştieeee! – nu eludează meandrele concretului.