În România, incestul este pedepsit de Codul Penal. Articolul 377 stipulează că „Raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori, se pedepsește cu închisoarea de la un an la 5 ani.”
Numărul cazurilor de incest este în creștere în țara noastră, cele mai multe situații apărând în familii dezorganizate, sărace sau cu o educație precară. Specialiștii sunt îngrijorați că incestul a ajuns să fie acceptat de familie, cunoscut în comunitate și parțial ignorat de polițiști.
Incestul este un fenomen devastator și încă foarte des un tabu. Legăturile bolnăvicioase ale unor frați, ale unui tată cu fiica sa sunt cazuri care șochează și ridică semne de întrebare vizavi de sănătatea morală a unei societăți în continuă derivă. Deși copilul născut din astfel de legături este sănătos fizic, asupra lui va plana toată viața stigmatul incestului.
Victimele sunt în general femei vulnerabile, cu discernământ scăzut. Fie sunt fete cu handicap, fie femei în vârstă cu început de demență.
Flavius Lesnic, medic legist și președinte al Asociației experților recomandați din medicina-legală din România
Din păcate, incestul și molestarea intrafamilială sunt, probabil, cele mai frecvente forme de abuz sexual asupra copilului la noi în țară. Literatura de specialitate arată că deși copiii reprezintă aproximativ 60% dintre victimele agresiunii sexuale, multe cazuri rămân necunoscute, deoarece agresiunile se produc în mediul familial și se asociază cu molestarea nonviolentă și incest, nefiind raportate.
Daune considerabile
Acest lucru ne aduce la dimensiunea devastatoare a incestului. Pentru Catherine Milard, directorul asociației SOS Incest & Violence Sexual, care susține victimele, incestul este asemănător cu „o distrugere totală a individului, a identității psihologice și corporale a copilului” . Una dintre particularitățile sale constă în dificultatea copilului care suferă de a-și înțelege gravitatea. Teribilul conflict de loialitate pe care îl provoacă, legat de relația strânsă dintre agresor și victimă, are repercusiuni puternice asupra construcției sale. Toate agravate, foarte des, de repetarea faptelor.
Prejudiciul cauzat este considerabil. Frecvent există o cascadă de efecte dăunătoare asupra dezvoltării victimei, care este mai vulnerabilă la o gamă largă de probleme de sănătate (depresie, risc de sinucidere, tulburări alimentare, comportament de dependență etc.). Adesea, victimele incestului au mari dificultăți în construirea unei vieți profesionale și de familie. Cu atât mai mult, aceasta este una dintre lecțiile majore ale sondajului Virage realizat de Institutul Național de Studii Demografice în 2015, că, în rândul femeilor, expunerea la violența sexuală în copilărie duce la un risc crescut ca ei să retrăiască, la vârsta adultă, situații de hărțuire sau violență sexuală.
Date îngrijorătoare
România se clasează după Tanzania, Kenya şi Uganda în ceea ce priveşte măsurile luate împotriva exploatării şi abuzului sexual al copiilor. Într-un singur an, în ţara noastră, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie a înregistrat zeci de mii de astfel de cazuri de abuz.
România are cel mai mic scor general din Uniunea Europeană la capitolul măsurilor luate împotriva abuzurilor sexuale la copii. Astfel, ţara noastră ocupă poziţia 21, după Tanzania, Kenya şi Uganda, în clasamentul celor 40 de state analizate. În oglindă, cel mai mare scor a fost obţinut de Marea Britanie, urmată de Suedia şi Canada cu un scor de 75,3.
În 2017, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului a înregistrat peste 15 mii de cazuri de abuz, dintre care cele mai multe, peste 8.000, au avut loc în mediul rural. În aceeaşi perioadă au fost înregistrate peste o mie de cazuri de abuz fizic, mai bine de o mie şapte sute de cazuri de abuz emoţional şi peste 760 de cazuri de abuz sexual.
Toate cazurile raportate reprezintă doar o parte dintre abuzurile petrecute în România, pentru că fiecare cifră oficială ascunde realitatea altor sute de cazuri neraportate.