Louis Braille avea doar 15 ani când a inventat sistemul de scriere și citire pentru nevăzători. L-a inspirat a fost un fost căpitan de armată.

Nu a fost dintotdeauna orb

Louis Braille s-a născut în 1809 în satul Coupvray din apropiere de Paris. La vârsta de 3 ani se juca în atelierul de pielărie al tatălui său. În timp ce tatăl său era afară cu un client, micul Louis a încercat să perforeze o bucată de piele cu o unealtă. Aceasta i-a alunecat şi l-a lovit în ochi.  Pentru că în sat nu exista un spital, a fost dus la o femeie din sat care folosea plante medicinale pentru a vindeca răni şi anumite boli. I-a aplicat un pansament pe ochi, însă acesta s-a infectat, iar ulterior, infecţia s-a extins şi la celălalt ochi, lăsându-l orb pentru totdeauna.

Deşi nu putea să scrie sau să citească, Louis Braille a fost primul din clasă, memorând tot ceea ce spunea profesorul. Iar la sfatul dascălului său, copilul a fost trimis la vârsta de 10 ani la o școală specială pentru nevăzători, la Paris.

A transformat un sistem de comunicare pentru soldați într-unul de citire pentru orbi

Louis Braille îşi dorea să înveţe să citească, dar la vremea aceea existau foarte puţine cărţi pentru nevăzători, fiind printate pe hârtie cerată. Literele erau formate prin presarea acesteia pe bucăţi de plumb care erau în formă literelor alfabetului. Cărţile erau grele, iar o singură frază putea să ocupe o întreagă pagină. Mai mult, dura foarte mult să citească.

Inspirația sa a fost Charles Barbier, un fost căpitan de armată. Acesta inventase pentru soldaţi o modalitate de a-şi trimite între ei mesaje noaptea fără să aibă nevoie de lumină sau să vorbească, evitând astfel să fie reperaţi de inamici. Cu ajutorul unui instrument ascuţit, căpitanul făcea puncte şi linii într-o foaie groasă, acestea reprezentând diferite sunete. Totuşi, soldaţii au considerat sistemul prea dificil. Inventatorul s-a gândit apoi că poate fi mai folositor unor nevăzători.

Louis era entuziasmat de acest sistem. Băiatul și-a petrecut timpul liber pentru a-l învăţa. Era convins că poate fi simplificat. De asemenea, a trebuit să găsească o modalitate de a include numere și semne de punctuație. Louis a muncit din greu pentru a îmbunătăți sistemul căpitanului. După doi ani, când avea 15 ani, el a creat în cele din urmă un nou cod. Era mai ușor să înveți și să citești.

Elevul a prezentat sistemul directorului școlii, care a fost impresionat. Pentru a-l testa, directorul a citit un articol dintr-un ziar, iar Louis şi-a folosit sistemul pentru a-l scrie. Când a terminat, Louis şi-a trecut degetele peste foaie şi a repetat cu exactitate ceea ce directorul citise. Curând, alfabetul lui Braille era folosit de toţi elevii de la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători. Puteau să îşi ia notiţe, nu mai avea nevoie de ajutor la citit sau scris.

Louis a fost foarte fericit că toții colegii lui nevăzători se descurcau și le plăcea sistemul, dar dorea ca și alți orbi să poată să-l folosească. Directorul școlii a scris guvernului francez și solicitat ca acest alfabet să devină sistemul oficial de scriere pentru nevăzători.

Regele a refuzat să oficializeze sistemul

Louis Braille urma să devină profesor asistent la Institut, iar cursurile sale, populare. De asemenea, acesta îşi dedica din timp pentru a copia cărţi în acest sistem, adăugând chiar şi simboluri pentru a-i ajuta şi pe muzicienii nevăzători. Într-un final, a publicat o carte care descrie noul său cod.

În 1834, Louis și-a demonstrat alfabetul la o expoziţie de invenţii care se ţinea la Paris. El a luat notițe în timp ce oamenii vorbeau și apoi citeau din nou ceea ce s-a spus. Regele a fost prezent la expoziție și a văzut invenția lui Louis, dar nu a brevetat-o. Când Louis s-a întors de la expoziția din Paris, era trist că invenția sa nu putea fi disponibilă și altor nevăzători. S-a îmbolnăvit de tuberculoză, dar a continuat să îmbunătățească alfabetul. El a adăugat litera „w”, astfel încât codul său să poată fi folosit pentru a scrie în limba engleză. Și a lucrat la crearea manualelor de matematică pentru studenții orbi.

Înte timp, la Institut, a venit în funcţie un nou director care le-a interzis elevilor să folosească alfabetul lui Braille, din frica de a nu deveni prea independenţi pentru ca, în cele din urmă, să nu mai aibă nevoie de Institut.

Louis a fost foarte dezamăgit. Starea sa de sănătate s-a înrăutățit. Louis Braille a murit în 1852, lucrând mereu la scrierea de cărţi în alfabetul său. Doi ani mai târziu, guvernul  francez oficializa sistemul Braille. În 1878, Braille a devenit sistemul de scriere şi citire pentru nevăzătorii din întreaga lume, iar cu ajutorul Naţiunilor Unite, a fost adaptat pentru aproape fiecare limbă.  Casa lui din Coupvray a fost transformată în muzeu, iar  pe un perete, stă agăţată o placă pe care scrie: „A deschis uşile cunoaşterii petnru toţi aceia care nu pot vedea”.

sursa: pathstoliteracy.org