Institutul Cultural Maghiar din Bucureşti continuă evenimentele organizate împreună cu Muzeul Tehnic şi al Transporturilor din Ungaria cu o nouă expoziție, de această dată, despre transporturile şi relaţiile de comerţ din secolul al XIX-lea, dezvoltate pe lângă noile linii dunărene.
Expoziţia care prezintă istoria relaţiilor dunărene şi maritime evocă perioada de construire a liniilor de transport cu vapoare cu aburi dintre Viena şi Constantinopol, precum şi dezvoltarea economică a localităţilor dunărene.
Datorită aspiraţiilor contelui Széchenyi István de a dezvolta comerţul maghiar, a devenit navigabilă o porţiune de aproximativ 120 de km din Dunăre, aflată între Moldova Nouă şi Drobeta-Turnu Severin.
Pe porţiunea de 120 de km a Strâmtorii Porţile de Fier, albia Dunării oferea condiţii extreme de navigaţie: debitul minim era de 2100 de metri cubi, iar debitul maxim atingea şi 16 000 metri cubi pe secundă. Între stânci şi recifuri în unele locuri adâncimea albiei atingea chiar şi 50 m. La Cazane albia avea o lăţime de doar 170 m.
După vizita efectuată în zona, în 1830, Széchenyi l-a mandatat, în 1833, pe Vásárhelyi Pál, să elaboreze planul de regularizare a albiei: să construiască o cale navigabilă pentru vapoare cu aburi pe porţiunea amintită a fluviului.
Drumul lui Széchenyi, cum s-a numit ulterior, leagă Baziaşul de Orşova; călătorii parcurgeau această distanţă cu barca sau cu căruţa şi de-abia la Schela Cladova puteau urca din nou în vaporul cu aburi până la Galaţi.
În timpul Războiului Crimeii, pentru această porţiune s-au construit la şantierul din Óbuda al DDSG două vapoare speciale cu aburi, cu zbaturi duble, pentru mică adâncime.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a crescut treptat interesul Monarhiei Austro-Ungare față de Regiunea Dunării și Balcani. Consulul Monarhiei la Galați era, totodată, diplomat delegat pe lângă Comisia Europeană a Dunării.
După regularizarea albiei de la Porţile de Fier, ţările dunărene au profitat de forţa de legătură a fluviului și, în urma vapoarelor cu călători, au apărut foarte curând și marile vase care desfăşurau un transport de mărfuri din ce în ce mai semnificativ pe Dunăre, pe Marea Neagră și chiar şi în traficul dintre Fiume şi Istanbul.
Expoziţia sintetizează, cu ajutorul unor documente de epocă, experienţele călătorilor de pe vasele cu aburi, oferă o hartă a raportului călătorilor la orient şi la ceea ce este altfel, precum şi a liniilor de demarcare dintre orient şi occident, elementul principal fiind experienţa traversării Cazanelor şi Strâmtorii Porţile de Fier, precum şi relaţia dintre descrierea naturii şi a experienţei de călători.
Expoziţia prezintă cu ajutorul obiectelor originale, de epocă, materialului fotografic, orarelor de circulaţie şi a hărţilor, călătoriile aventuroase şi relaţiile maghiare de comerţ exterior şi de navigaţie care s-au dezvoltat şi au fost de succes în secolul al XIX-lea, până în anul 1914.
Pe parcursul anului expoziţia va fi prezentată şi în alte localităţi în afară de București: Drobeta-Turnu Severin, la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier: (15 mai – 30 iunie), Galaţi, Muzeul de Istorie (5 iulie – 20 august), Tulcea, Casa Avramide (23 august – 5 septembrie). La Bucureşti expoziţia poate fi vizitată până pe data de 5 mai.