Dame Helen Mirren vorbeşte despre ultima ei colaborare cu regizorul John Madden, “The Debt”. Cei doi au mai lucrat împreună la “The Lost Child”. Mirren mai vorbeşte despre cum e să lucrezi cu Al Pacino şi Russel Brand şi cu modestie, actriţa a declarat că a avut câteva puncte culminante de-a lungul carierei. În “The Debt”, Mirren joacă rolul unei agente Mossad care retrăieşte drama unei misiuni eşuate care a avut loc în urmă cu patruzeci de ani. Rolul agentei în tinereţe este interpretat de Jassica Chastain. “The Debt” poate fi achiziţionat din magazinele de specialitate în variantă DVD la preţul de 50 RON şi în variantă Blu-Ray la preţul de 110 RON.
Reporter: Aţi avut timp să discutaţi despre personaj cu Jessica Chastain?
Helen Mirren: Nu ne-am văzut atât de mult pe cât am fi vrut, dar am petrecut o dupăamiază împreună. Ştiu, însă, că Jessica s-a documentat foarte mult uitându-se ore în şir la o casetă cu mine. Eu nu am putut să mă uit la înregistrări de-ale ei pentru că nu exista nciuna la momentul respectiv. Când ne-am întâlnit am vorbit despre cum să ne aranjăm părul în film, ce gesturi comune ar trebui să facă personajul astfel încât să arate la fel în ambele perioade.
R.: Vă place să le daţi sfaturi tinerilor actori?
H.M.: O fac doar dacă sunt rugată. Vin deseori la mine actori tineri care vor să afle ce decizii ar trebui să ia în carieră şi le răspund de fiecare dată. Altfel nu mă apuc să dau sfaturi de una singură.
R.: Aţi fost atrasă de “The Debt” de la început?
H.M.: Da, absolut. Povestea, scenariul, poziţia rolului în film. Chiar dacă nu e un rol mare, e un rol extraordinar, proactiv, mai ales pentru o femeie de vârsta mea. Şi abia şteptam să lucrez cu John din nou. Nu mi-am dat seama de la început că rolul este atât de serios, dar am realizat după ce am văzut filmul original. Atunci am înţeles de ce personjul este atât de dramtic, de tragic. Pentru că oamenii ăia trăiesc cu drama unui Holocaust în spate.
R.: Cum v-aţi documentat? Bănuiesc că agenţii Mossad nu dau informaţii despre munca lor.
H.M.: Cu siguranţă nu dau. Dar cred că cei care au scris povestea cunoşteau nişte oameni. Sigur ei s-au documentat foarte mult.
R.: Această poveste v-a amintit cumva de trecutul dumneavostră, când familia v-a fost alungată din Rusia?
H.M.: Nu. Sunt un copil al celui de-al Doilea Război Mondial, asta e clar. Şi aşa voi rămâne mereu, iar o parte importantă a pregătirii mele pentru acest film a fost că am fost la Buchenwald (n.r. lagăr de concentrare). Cred că este foarte important să ne amintim de ce s-a întâmplat acolo.
R.: V-aţi interesat de rudele dumneavostră din Rusia?
H.M.: Absolut. Am fost ajutată de un jurnalist din Rusia, Will Stewart. El a găsit câteva proprietăţi care au aparţinut bunicului meu şi chiar locul unde s-a născut tata, dar nu mai era nimic acolo. Nicio casă. Am găsit şi piatra de mormânt a străbunicului meu. Aceasta a fost luată din cimitir şi a fost folosită pe post de bancă timp de foarte mulţi ani. Cu numele străbunicului meu scris pe ea.
R.: Pentru film aţi luat lecţii de autoapărare?
H.M.: Din păcate, nu. Jessica, da. Jessica a avut mai mult treabă cu bătaia în film. Am avut şi eu o scenă de luptă pe care am numit-o bătaie geriatrică. Când se bat o femeie de 60 de ani şi un bărbat de 80, e foarte greu să te mai ridici odată ce ai fost pus la pământ.
R.: Sunteţi sentimentală? Păstraţi lucruri care să vă amintească de filmele în care jucaţi?
H.M.: Nu mă pricep deloc la păstrat obiecte şi nici nu sunt sentimentală. Prefer să scap de amintirea filmelor, mi se pare deprimantă.
R.: Jucaţi cu Al Pacino în filmul despre viaţa lui Phil Spector. Cum e Al în acest rol?
H.M.: Cum să fie? Extraordinar. Să joc cu el este unul dintre puţinele puncte culminate ale carierei mele. E prima dată când joc cu el, dar ne mai întâlnisem înainte. Soţul meu a regizat “Avocatul Diavolului” şi m-a chemat să îl văd pe Al jucând ultima scenă. Normal că m-am dus şi, deşi pe platou, între mine şi Pacino, erau mulţi oameni, el m-a văzut şi i-a spus soţului meu că ar prefera să plec de acolo. L-am înţeles pentru că e o treabă ciudată pe care o au actorii. Nu le place ca oamenii să se uite la ei.
R.: Credeţi că aveţi limite?
H.M.: Absolut. Cel puţin când joc cu Russell Brand care nu are limite. E genial. Creierul său lucreză cu o viteză uluitoare.