Societatea anilor ’20 a abandonat standardele puritane in materie de hairstyling ale epocii victoriene. Parul era purtat scurt, tunsoarea bob este reprezentativa pentru aceasta perioada si cu onduleuri mari, lipite de cap.
Parul scurt a fost interpretat ca un manifest al femeilor care in acest fel isi declarau independenta si libertatea spirituala. Femeile au inceput sa aiba acces din ce in ce mai mult in lumea filmului si a teatrului, iar trend-urile erau lansate de vedetele vremii.
Machiajul a revenit in forta, pudra, fardul de obraz si buzele foarte rosii erau cu siguranta „in”. Tot atunci s-a lansat moda pielii bronzate, iar vinovata este Coco Chanel, care s-a intors dintr-o croaziera pe Mediterana cu pielea aramie. In anii ’40 femeile au continuat sa preia stilul vedetelor de cinema, cu accent pe feminitate si romantism. La moda erau buclele largi si lungi, iar in perioada razboiului, parul era acoperit complet de un batic legat in varful capului, lasand la vedere doar bretonul.
Bigudiurile constituiau elementul esential in ritualul de frumusete alaturi de lotiunea de fixare a coafurii care avea un efect indelungat. Dupa constrangerile provocate de razboi, anii ’50 au fost plini de viata si frumusete. Odata intoarse la indatoririle obisnuite de dinainte de razboi, femeile aspirau catre modelul femeii perfecte, numit „zeita casnica”, femeia care face toata treaba din casa, dar care ramane la fel de stylish de dimineata pana seara.
Timpul pe care il acordau ritualurilor de frumusete era inzecit fata de perioada anterioara si, dupa cum se stie, anii ’50 sunt recunoscuti pentru feminitate si glamour. Din pacate, parul a avut foarte mult de suferit pentru ca era tapat, modelat, pulverizat cu diverse fixatoare, ondulat permanent si fortat sa stea in forma dorita. Coafura semana foarte bine cu o casca, lucru ce necesita vizite saptamanale la coafor.
In anii ’60, naturaletea a triumfat
La inceputul anilor ’60, coafurile complexe erau deja iesite din moda. Femeile devenisera mai independente, munceau, lucru care in anii ’50 nu se prea intampla, prin urmare, si coafura trebuia sa fie adaptata stilului de viata activ. Multe femei au preferat parul scurt sau pieptanat spre spate, breton, coafuri care puteau fi stilizate rapid. Tinerele isi purtau liber parul lung sau prins intr-o coada de cal, iar in perioada hippy, il impodobeau cu flori si panglici.
Machiajul si coafura erau foarte simple, se purta naturaletea si aspectul sanatos, iar imaginea lansata de americani „the girl next door” era foarte populara. Culoarea trendy era blondul, iar brunetele alegeau, pentru a fi la moda, suvite decolorate cu suc de lamaie. Cuvintele care caracterizeaza cel mai bine felul in care se purta parul in anii ’70 sunt lung, liber si natural. Buclele naturale, cararea pe mijloc si bretonul erau completate de pielea bronzata si buzele lucioase.
Eroinele din „Charlies Angels”, serial cult al anilor ’70, intruchipau idealul feminin al epocii.
Epoca exceselor in anii ’80
Totusi, spre sfarsitul acestei perioade, au existat rebeli care s-au revoltat impotriva imaginii romantice promovate de miscarea „flower-power” si au inceput sa apara semnele unei noi perioade, Punk. Coafura cu tepi, parul vopsit in culori primare puternice sau fluorescente, tatuaje pe scalp… „Epoca exceselor”, anii ’80, isi merita cu prisosinta numele si spun asta din proprie experienta.
Perioada liceului a fost dominata de machiajele „cu patratele“ colorate, noi asa le spuneam, si de coafura pe care acum o urasc si pe care o numeam „cu chica”, mai precis, tuns scurt in fata si lung la spate. Ceva mai rau de atat nu cred ca se putea. Evident, eram intr-o competitie continua, fetele de la C cu cele de la D, care are coama cea mai apropiata de original. Adica Madonna. Mie imi placea Cindy Lauper, ceea ce nu inseamna neaparat ca era mai bine.
Tot din experienta pot sa spun ca „blonds are more fun” intotdeauna, prin urmare, in clasa a 11-a, mi-am decolorat parul cu perhidrol si a doua zi am ajuns la scoala roscata, cum spune o prietena de-ale mele, „Moscova in flacari”, si am fost chemata la cancelarie. Nu m-a salvat decat talentul meu nativ de „drama queen” pe care il pastrez in continuare. Mi-a luat cam o luna sa ajung la culoarea care m-a consacrat, blond, si sunt sigura ca am pierdut multe fire de par care de atunci nu au mai revenit in viata mea.
In concluzie, pot sa spun ca anii ’80 au fost extraordinar de frumosi, si chiar in vremea constrangerilor regimului comunist, am avut libertatea de a alege stilul pe care il consideram potrivit. Si reuseam sa nu fim toate la fel, asa cum se intampla acum.
In anii ’90 blondul a revenit in trend
Stilul anilor ’90 era intr-o continua schimbare si se accepta cam orice. In materie de hairstyling, coafura taiata parca cu ciobul a personajului interpretat de Jennifer Aniston in serialul „Friends” a facut istorie.
Tot o actrita, Meg Ryan, a innebunit lumea cu buclele ei scurte si rebele, dezordonat aranjate. Trebuie sa fiu sincera si sa spun ca trendul acesta m-a cuprins si pe mine, iar cand un potential iubit mi-a spus in sala de cinema ca seman cu Meg Ryan, am fost topita. Din nou culoarea dominanta era blond, chestie care demonstreaza ca cel care a lansat maxima „blondele au mai mult haz” – sigur era un barbat – a avut mare dreptate.
Creatorii de moda si stilistii incearca sa creeze tot timpul ceva nou, dar exista o vorba care spune ca nu mai este nimic de inventat, prin urmare, asa cum s-a dovedit deja, epocile marcante din istoria modei si coafurii vor fi interpretate si reinterpretate continuu. Acum impresia mea este ca traversam o perioada lipsita de valori si personalitate. Intr-o continua cautare de sine, in goana pentru a invinge timpul, intr-o permanenta dorinta de a fi toti la fel. Parul are propria lui viata si personalitate, lasa-l sa se exprime, sa te reprezinte, sa prinda viata si poate vei reusi sa lansezi un nou trend.
Vezi si:
http://www.tabu.ro/scurt-istorie-a-hair-styling-ului/
http://www.tabu.ro/top-7-hairstyle-trends-pentru-primavara-vara-2016/
http://www.tabu.ro/secretele-celebrittilor-pentru-frumusetea-de-dup-30-de-ani/