Istoria vibratorului este mai veche decât și-ar închipui unii, iar Hipocrate este inventatorului lui. Dorința părintelui medicinii a fost să trateze femeile de isterie.
Isterice erau considerate femeile care nu aveau parte de sex. În aceasă categorie se înscriau călugărițele, văduvele, virginele și femeile măritate, atunci când soții lor nu erau capabili să presteze. Pentru a le scăpa de isterie, doctorii le aplicau un masaj local care le aducea la "paroxism". Cu toate astea, masajul era destul de solicitant pentru medicii care mai aveau și alți pacienți cu boli mai grave, iar masturbarea era imorală.
De aceea, în secolul al XIX-lea au apărut tratamentele cu jeturi de apă. Medicul era scutit de lucrul cu mâna și se pare că dura mai puțin de 4 minute pentru a "elibera spasmodic fluidele", adică pentru a ajunge la orgasm (cuvânt care nu era folosit). Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea a apărut vibratorul electromecanic, inventat de Weiss.
Vibratorul lui Weiss mergea pe baterii, dar era administrat în continuare doar de medici. Electrificarea de la începutul secolului al XX-lea a făcut posibilă apariția vibratorului portabil, invenție apărută înaintea mașinii de spălat electrice. Vibratoarele se vindeau cu prospect și promiteau să scape utilizatoarele de isterie, poliomelită și surzenie. Rolul medicilor a încetat din acest moment să mai existe.
Înaintea primului război mondial și o dată cu apariția filmului mut, vibratoarele au fost discreditate. Asta pentru că erau folosite și descrise în filme pentru satisfacerea plăcerilor sexuale.
Din această cauză au dispărut de pe piață timp de 50 de ani, dar au continuat să fie vândute pe post de aparate de masaj pentru gât. De-abia prin anii 80, vibratoarele au început să apară din nou pe piață, iar popluaritatea lor crește în continuare.
1 comentariu