Nancy Meyers are reteta filmului cu succes la public. Minim doi-trei actori celebri, unu-doua triunghiuri amoroase, un set-up burghez ( « mama, ce casa misto are asta ! » ) conform cu aspiratiile a peste 90% din spectatori , roluri de femei puternice, mature, duduind de calitati dar singure si nefericite, in ciuda faptului ca ele sunt Helen Hunt, Cameron Diaz, Diane Keaton sau Meryl Streep, roluri de barbati plini de succes, inferiori femeilor de mai sus, oricum ai da-o sau ai lua-o, chiar daca ei sunt Mel Gibson, Jack Nicholson, Jude Law sau Alec Baldwin, dialoguri accesibile, ritmate, pline de intepaturi . Si cel mai important, un happy end sau eventual doua.
Odata reteta cunoscuta, « It’s complicated » devine « a piece of cake ». Jane/Meryl Streep este femeia puternica, desteapta, amuzanta, mama iubitoare a trei copii arieni, facatoarea de croissante dupa care te lingi pe degete si te umpli de firimituri, care trebuie sa se descurce cand viata ei de sfanta divortata este complicata de metamorfozarea fostului sot in actualul si intaiul amant.
Situatia este si mai complicata de faptul ca sotul, Jake/Alec Baldwin, mai e si casatorit, cu o femeie ale carei trasaturi stau tepene la locul lor – si da, zic 20 si ceva de ani, nu Botox. Cand spun Botox ma gandesc la Steve Martin, care si el complica povestea, transformandu-se din arhitectul destinat extinderii bucatariei lui Meryl Streep (si din nou, « mama ce casa misto are asta ! ») in posibila iubire matura si retusata estetic pe care fosta sotie si actuala amanta a lui Alec Baldwin a visat-o probabil intre croissante, torturi si alte expresii dulci ale frustrarii de femeie ajunsa singura la aproape 60 de ani.
Reteta functioneaza inca o data. Relatia dintre Jane si Jake e foarte buna, Baldwin fiind si de unul singur suficient de credibil si amuzant in rolul de barbat depasit de cerintele unei femei cu 30 de ani mai tanara cat sa nu lase « It’s complicated » sa devina inca un « film cu Meryl Streep ».
Momentele de sex cu cei doi sunt ocazii perfecte pentru Meyers sa glumeasca pe seama neajunsurilor varstei personajelor, care simt astfel ca au mai multe lucruri in comun, de care pot si trebuie sa faca haz. Cum si fac, mai ales Meryl Streep, care adauga mult rolului prin comentariile de actrita nesatisfacuta sa fie doar ce ii da textul. Steve Martin nu functioneaza decat ca bonus pe pozitia de celalalt barbat , pe care probabil a primit-o datorita varstei si a zambetului expresiv de arhitect. In rest mult decor (incluzand si personajele secundare) accesibil si frumos colorat, masini hybrid, prajituri si senzatia ca totul e light, light de tot.
Sansele de a pleca multumit de la acest film sunt foarte mari, atata timp cat spectatorul e constient ca intrand in cofetarie are putine sanse sa iasa de acolo satul.