Jonathan Rhys Meyers e de ceva vreme în visele doamnelor și domnișoarelor din lumea întreagă grație televiziunii și serialului HBO, Dinastia Tudorilor. Pentru cei care nu sunt obișnuiți ai cinematografelor pare că Meyers a apărut că de niciunde cu frumusețea sa asexuată și ochii incredibil de albaștri. Åži cu toate astea, irlandezul acesta năbădăios are în palmares câteva roluri foarte frumoase în filme ca Match Point, Velvet Goldmine sau Vanity Fair, are un Glob de aur pentru rolul din Elvis și a apărut în revistele din lumea întreagă nu doar pentru iubirile sale tumultuoase sau scandalurile la beție, ci și în reclamele Hugo Boss.
„Să nu ne amăgim, acest business este despre cât de bine arăți”, recunoaște Meyers cu naturalețe.
„Uite, Brad Pitt este un actor incredibil, dar crezi că ar mai fi fost una dintre cele mai mari vedete de cinema dacă n-ar fi arătat așa? Să fim serioși. Cu toții avem dimineți în care nu avem încredere în frumusețea noastră și e un sentiment oribil. Datorez o parte din succesul meu felului în care arăt. Sunt foarte conștient de asta.”
Mizează așa de mult pe felul în care arată, încât la interviurile oficiale pentru promovarea serialului Dinastia Tudorilor și-a pus un maieu gri, mulat, lăsându-și la vedere umerii și brațele lucrate din greu la sala de sport.
„Când mi s-a dat rolul din The Tudors primul lucru pe care l-am spus a fost: ‹‹nu arăt ca Henric››. Fizicul nu mă ajută să joc un asemenea personaj. E important pentru mine, pentru că atunci când interpretezi ceva trebuie să dai viață și chip acelui lucru cât mai aproape de real. Așa că a trebuit să-mi imaginez ce-ar face un tânăr de numai 29 de ani dacă ar avea putere absolută.
Am încercat să fiu cât mai aproape de adevăr din punct de vedere istoric, dar a trebuit să trec peste problema fizicului pentru a nu fi din start respins de oameni pe motiv că n-am 150 de kilograme, o barbă mare și păr roșu.”
Åži pare că accentuează asta tocmai pentru că nu se simte confortabil dacă nu îi este confirmată frumusețea.
„Dacă sunt narcisist? Sigur că sunt. Ca să apari în fața camerei trebuie să fii vanitos.
Actoria este despre narcisim într-un fel. De când mă știu am fost văzut drept un băiat frumos. Iar actorii care-ți spun că nu sunt vanitoși, spun prostii.”
Pe numele sau adevărat Jonathan Michael Francis O’Keeffe, irlandezul care s-a mutat la Los Angeles și a cucerit Hollywoodul, n-a avut cea mai fericită viață. Tatăl a părăsit familia pe când Jonathan avea doi ani, mama s-a mutat din Dublin într-un orasel pe nume Cork și, pentru că a început să bea economiile familiei, și-a trimis cei trei copii la furat.
Delincvent, violent și cu o situație familiară incertă, Jonathan a fost exmatriculat la 14 ani și a stat la școala de corecție până când l-a întâlnit Christopher Crofts un fermier care l-a luat acasă lângă cei patru băieți ai săi. Peste ani, Crofts a fost arestat în Maroc pentru că ar fi abuzat un băiat de 15 ani, dar Meyers – asaltat de jurnaliști să comenteze incidentul – a refuzat să povestească dacă i s-a întâmplat ceva similar pe vremea când a locuit la fermă.
Recunoaște însă că are o personalitate compulsivă, că bea pentru că vrea să fie „un actor cu adevărat de succes” și că actoria e o soluție de salvare pentru că nu-l lasă să se gândească la lucrurile rele din viața lui.
„ De obicei sunt cine știe pe unde prin lume, într-o locație de filmare, iar asta mă face să mă simt în siguranță. Când muncești ai atenția distrasă și nici nu poți să stai pe străzi.”
Cu un comportament năbădăios care sfârșește cel mai adesea la poliție sau la clinicile de ezalcolizare, Meyers pare obișnuit să aibă și o viață amoroasă nu foarte stabilă. Toni Collete cu care a avut o relație de aproape un an după ce au jucat împreună în Velvet Goldmine l-a descris drept „cumva periculos” pentru ca peste câțiva ani să admită că, timp de 8 luni după despărțire, a avut atacuri de panică și că „relația a fost pasională, dar distructivă”.
„Aveam 19 ani și nu eram suficient de matur. Sunt un iubit egoist. Am avut parte de multă respingere în copilărie și când nu ești acceptat și îndrăgit o vreme, ți-e greu să înțelegi dragostea și, cu siguranță, nu știi să o dăruiești.”
Pe lista cuceririlor celebre se mai află actrița Rachael Leigh Cook, modelul irlandez Glenda Gilson sau fostul model- acum actriță – Estella Warren.
Așa că atunci când îl vezi că e incredibil de sexy și de cuceritor în Henry VIII-lea, dar îi remarci și ușurința cu care își interpretează rolul de tânăr răsfățat care are două jucării supreme – războiul și sexul – te gândești că are destul arme să le cucerească pe cele mai frumoase femei ale lumii și că n-a dus niciodată lipsă de partenere.
„Ba până la vreo 17-18 ani… E jenant, nu-i așa? Sexul e o formă de control și ne face să ne simțim bine în pielea noastră. Dar filmul The Tudors mi-a reamintit că uneori trebuie să ucizi lucrurile pe care le iubești pentru ca să supraviețuiești. Åži asta e un lucru foarte important pe care oamenii în ziua de astăzi nu-l mai înțeleg.
Uite, printul William și prințul Henry … Citești mereu știri despre printul Henry care e beat în nu știu ce cârciumă, sau sărută o fată, sau pleacă la 5 dimineața dintr-un bar. Așa, și? Face același lucru pe care-l face orice tânăr de 23-25 de ani. Din păcate, el nu are voie să facă asta pentru că el nu mai e om, este semizeu, e rege. Iar asta e ceea ce se întâmplă astăzi. Dar imaginează-ți cum era acum 500 de ani: veneau toți și-ți spuneau că ești zeu. Åži aveai o putere nemărginită. Dar asta îți restrângea cumva orizontul. E ca și cum ai pune o energie imensă într-o bilă mică. Uneori bila respectivă începe să vibreze foarte tare la anumite lucruri.”
Când vine vorba de bile care vibrează nu poți să nu te gândești la Mandrake, magicianul pe care-l va interpreta curând, un iluzionist care folosește puterea iluziei și hipnoza ca să combată crima. De fapt, Meyers va fi foarte ocupat în următoarea perioadă. Acum filmează seria doi din Dinastia Tudorilor, pe care o vom vedea și noi în toamnă la HBO (prima serie e în reluare, tot la HBO), pentru ca apoi să lucreze pentru un regizor suedez Mâns Mârlind, alături de Julianne Moore, dar și pentru Danny Glover (partenerul lui Mel Gibson din Arma Mortală, acum devenit regizor) la filmul Toussaint, din nou o producție istorică.
Cum la sfârșitul anului trecut i-a murit mama, apropiații se întreabă dacă nu cumva diperarea de a munci nu e un mod de a evita suferința, iar fanele, din ce în ce mai numeroase, speră că prin prisma succeselor, Rhys Meyers aibă o viață mai liniștită, dar să rămână același bărbat inteligent, onest și vulnerabil. Ce-ar face cu o putere absolută, ca a lui Henry VIII-lea?
„Adică n-am? Așa e… n-am. Nu-s sigur că mi-ar plăcea o asemenea responsabilitate.
M-ar amuza preț de un weekend, dar în rest… Ce să fac cu o putere absolută? Nu cred că m-aș descurca prea bine. Nu cred c-aș putea fi sufficient de umil încât s-o folosesc corect. De fapt, cred că nimeni n-ar fi în stare de corectitudine. De-ndată ce puterea devine absolută, ea devine coruptă. Așadar, e foarte greu de răspuns la această întrebare, mai ales dacă vreau să sune credibil și deloc arogant. Dar vreme de un weekend, să văd și eu cum e, cred că mi-ar plăcea. Luni dimineață m-aș grăbi s-o dau înapoi… iar dacă n-aș face-o, ați lucra, cu toții, pentru mine.”
Mulțumiri speciale HBO România pentru sprijinul acordat la realizarea acestui material.